CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Piesă de lemn curbat, purtată pe umeri și care servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. ◊ Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din bg., sb. kobilica.

LUCEÁFĂR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus și al altor stele strălucitoare. ◊ Luceafărul-de-Dimineață sau Luceafărul-de-Ziuă, Luceafărul-Porcilor, Luceafărul-Boului = planeta Venus (văzută dimineața, înainte de răsăritul soarelui). Luceafărul-de-Seară sau Luceafărul-de-Noapte, Luceafărul-Ciobanilor = planeta Venus (văzută seara). Luceafărul-cel-Mare-de-Miezul-Nopții sau Luceafărul-cel-Frumos = steaua Vega din constelația Lirei. Luceafărul-Porcesc sau Luceafărul-Porcar = steaua Aldebaran din constelația Taurului. Luceafărul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui bărbat cu calități deosebite. – Lat. Lucifer.

TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Obiect în formă de sac, confecționat dintr-o țesătură, din piele etc., adesea ornamentat, prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiță. ◊ Expr. Cu traista în băț, se spune despre cineva care nu are locuință stabilă sau care este foarte sărac. A-i bate (cuiva) vântul în traistă = a fi extrem de sărac. Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie. A-i mânca (cuiva) câinii din traistă = a fi prostănac. A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor. 2. Conținutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală (Capsella bursa-pastoris). – Cf. alb. trastë, trajstë.

ciobán² sm [At: CANTEMIR, IST. 9 / A: ció~ / Pl: ~i / E: tc čoban] 1 Păstor. 2 (Spc) Proprietar de oi. 3 Personaj travestit în păstor de oi la Vicleim. 4 (Îc) Steaua- ~ului Luceafărul de seară. 5 (Îae) Steaua polară. 6 (Îc) ~ul cu oile Constelația lirei. 7 (Ban) Câine ciobănesc. 8 (Trs) Malac. 9 (îc) ~ul-cu-oile Steaua principală din constelația lirei.

ciobán¹ sm [At: VAIDA / Pl: ? / E: ns cf ciuvaniu] (Reg) 1 Vas de lemn pentru băut apă. 2 Vas de lemn pentru adus apă.

cobiliță sf [At: H II / V: ~bel~, (hiperurbanism) ~ovil~ / A și: (rar) ~liță / Pl: ~țe / E: bg, srb кобилица] 1 Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor ori a altor greutăți Si: (reg) cobelete, cobcliă (14), cobilițoi, coromăslă. 2 (Ast; pop; și reg; îs ~ța ciobanului) Constelația Lebăda. 3 (Ent; Buc) Lăcustă verde. 4 Insectă din ordinul libelulelor (Libellula depressa) Si: (Buc) cal turtit, calul dracului, calul popii. corectată

traistă¹ sf [At: N. TEST. (1648), 47^v/31 / V: (îrg) taistră, ~tră, (înv) tainstră, ~ins~, (reg) staiță, st~, straită, straiță, strianță, ~acită, ~iță, ~te, ~tie (P: ~ti-e), ~aștie (P: ~ti-e) / Pl: ~te, (reg) trăiste, trăisti, trăiști, trăiște, (înv) ~iște / E: ns cf alb trastë, trajstë] 1 Sac din pânză groasă, din lână sau din piele, prevăzut cu baiere pentru a putea fi atârnat de umeri, în care se păstrează sau se transportă diverse obiecte Si: (reg) tăfâlcă (1), tărculă (1), tolbă (6), (înv) turbincă (1). 2 (Reg; îs) ~ goală Om foarte sărac Si: (pop) calic. 3 (Reg; gmț; îas) Pețitor. 4 (Reg; îas; șîs ~ ușoară) Sărăcie. 5 (Pop; îe) A umbla cu ~ta A cerși (2). 6 (Reg; îla) Cu ~ta-n băț Sărac. 7 (Reg; îal) Cerșetor (2). 8 (Reg; îal) Rătăcitor. 9 (Reg; îe) A-i bate (cuiva) vântul în ~ A fi sărac lipit pământului. 10 (Pfm; îe) A umbla (sau a fi) cu capul în ~ A fi neatent, distrat. 11 (Reg; îe) A-i trece (cuiva) făina prin ~ A ajunge la capătul vieții. 12 (Reg; îe) A întoarce ~ta pe dos A da de nevoi, de lipsuri. 13 (Reg; îe) A și-o lua (sau a și-o pune) în ~ A o păți. 14 (Pop; îe) A-și lua inima în dinți și funia (sau lumea) în ~ A-și face curaj. 15 (Pop; îe) A-și lua lumea în ~ A pleca supărat. 16 (Pop; îe) A se duce cu nepus în ~ Apleca pe neașteptate. 17 (Pop; îe) A-și băga mințile-n ~ A se cuminți (4). 18 (Reg; îe) A arunca în ~ta dinapoi A trece cu vederea. 19 (Îrg; îe) A umbla cu ~ta cu minciuni A umbla cu vorbe. 20 (Reg; îe) A scoate vorbe din ~ A minți. 21 (Pop; îe) A pune (sau a băga pe cineva) în ~ A înfrânge. 22 (Pop; îae) A înșela. 23 (Reg; îe) A băga mâna în straița cuiva A profita de agoniseala cuiva. 24 (Reg; îe) Fală goală, ~ ușoară Se spune atunci când cineva se laudă fără temei sau despre un om fudul și leneș. 25 (Reg; îe) Asta-i altă gâscă-n ceea (sau în altă) ~ Asta-i cu totul altceva. 26 (Reg; îe) A-i mânca (cuiva) câinii din ~ A fi prostănac. 27 (Reg; îs) Luna lui ~n băț Luna martie, când începe lucrul la câmp. 28 Conținutul unei traiste¹ (1). 29 Sac din pânză deasă și rezistentă, în care se dă orz sau ovăz cailor și care se atârnă de capul lor. 30 (Reg; îe) A trage la ~ A trage acolo unde-i rost de câștig. 31 (Reg; îe) A pierde ~ta cu grăunțe A pierde slujba sau foloasele pe care le ai de undeva. 32 (Reg) Sac făcut dintr-o plasă de sfoară tare în care pescarii pun peștele prins. 33 (Reg) Săculeț țesut foarte rar în care se pune la scurs urda sau cașul. 34 (Reg) Tolbă (1) pentru săgeți. 35 (Reg; șîs ~ de porc, ~ta lui Crăciun) Tobă (36). 36 (Arg) Clondir (1). 37 (Reg; îc) straița-popii, ~ta-ciobanului, (reg) ~ta-văcarului Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici și albe în vârful tulpinii, cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală Si: (reg) arior, buruiană-de-friguri, coada-pisicii, păscuță, paștile-calului, plosca-ciobanului, punga-babei, punga-popii, punguliță, rapăn, tașca-ciobanului, tășculiță (6), tășcuță (9) (Capsella bursa-pastoris). 38 (Bot; reg; îae) Limba-mării (Iberis umbellata). 39 (Bot; reg; îae) Punguliță (Thlaspi arvense). 40 (Reg; îc) ~-goală Crivăț (2).

TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Obiect în formă de sac, confecționat din pânză groasă sau din lână și prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiță. ◊ Expr. Cu traista în băț, se spune despre cineva care nu are locuință stabilă sau care este foarte sărac. A-i bate (cuiva) vântul în traistă= a fi extrem de sărac. Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie. A-i mânca (cuiva) câinii din traistă = a fi prostănac. A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor. 2. Conținutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală (Capsella bursa-pastoris). – Cf. alb. trastë, trajstë.

CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Îngrijitor, paznic de oi; păstor, păcurar. Tata i-a strîns ciobanului mîna și l-a bătut cu dragoste pe umăr. SADOVEANU, N. F. 13. Și să cînți un cîntec, Laie, Cum se cîntă-n sat la noi, Cînd se tînguie ciobanul După turma lui de oi. GOGA, P. 72. Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine și-ncă pe vreo doi. IOSIF, V. Îmi ardea sufletid în mine de sete și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta. CREANGĂ, A. 15. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compuse: ciobanul-cu-oile = numele unei constelații din emisfera boreală, lira; steaua-Ciobanului = a) luceafărul de seară; b) steaua polară.

CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Bucată de lemn curbată pentru a fi purtată pe umeri și avînd la cele două capete torți sau cîrlige, pentru transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc.; (regional) coromîslă. Ajuta să puie cobilița cu cofele în spinare. DELAVRANCEA, S. 26. Zăreau jucîndu-se codanele limbute... purtînd pe umăr, cu umblet legănat, cobilița cu două donițe. ODOBESCU, S. III 570. În pădure născui, în pădure crescui; Acasă dacă m-aduse, Cercei grei îmi puse (Cobilița). GOROVEI, C. 91. Cobilița-ciobanului sau fata-cu-cobilița = constelația lebedei.

TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Sac, de obicei de lînă sau de pînză groasă, prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, în care se păstrează sau se transportă diverse obiecte, din care se dă uneori de mîncare animalelor etc.; straiță. Luase traista grea, o pusese pe umăr și plecase prin negură. DUMITRIU, N. 205. Făcură o azimă, luară și nițică legumă, le puseră în traistă și plecară. ISPIRESCU, L. 285. Taie baierile de la traistă... și face cum poate, de leagă el gîrnețul, unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. Cu-a mea mînă, Traista plină Îți voi da de bun ovăz. NEGRUZZI, S. II 108. ◊ Expr. A-și lua traista în băț v. băț. (A rămîne) cu traista-n băț = a fi foarte sărac, a ajunge la sapă de lemn; p. ext. a nu avea locuință stabilă. A-i mînca (cuiva) cîinii din traistă = a fi prostănac, netrebnic. Era un om de aceia căruia-i mîncau cînii din traistă și toate trebile cîte le făcea, le făcea pe dos. CREANGĂ, P. 39. A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde pe vinovat asupra faptului. Ei! Iată că-n sfîrșit, Te prind cu rața-n traistă. MACEDONSKI, O. II 67. A-i bate (cuiva) vîntul în traistă = a fi sărac lipit. Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie. Aici, la sărăcăciosul ist de rai, vorba ceea: «fală goală, traistă ușoară». CREANGĂ, P. 320. 2. Conținutul unei traiste (1). O traistă de porumb. 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze adînc crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe în vîrful tulpinii, cu fructe triunghiulare (de forma unei traiste (1)); este folosită ca plantă medicinală (Capsella Bursa pastoris). – Pl. și: trăiste (SADOVEANU, Z. C. 202), trăisti (id. O. VII 70, CARAGIALE, P. 45), trăiști (PĂSCULESCU, L. P. 46). – Variantă: stráistă (MARIAN, NU. 226) s. f.

CIOBÁN ~i m. Persoană care are în grijă oile; păstor; oier; ovicultor. ◊ Steaua ~ului a) luceafărul de seară; b) steaua polară. ~ul-cu-Oile denumire populară a constelației Lira; Oierul. [Sil. cio-ban] /<turc. çoban

TRÁISTĂ ~e f. 1) Sac de dimensiuni mici, din țesătură groasă (de obicei, ornamentată), prevăzut cu baiere și folosit pentru transportarea sau păstrarea diferitelor lucruri, în special, merinde. 2) Sac de pânză din care li se dă cailor ovăz. ◊ A umbla cu ~a-n băț a rămâne sărac și fără adăpost. A umbla cu capul în ~ a fi distrat. A-i mânca (cuiva) câinii din ~ a fi prostănac. A-i bate (cuiva) vântul în ~ a fi extrem de sărac. A prinde (pe cineva) cu rața în ~ a prinde vinovatul asupra faptului. Fală goală, ~ ușoară sărac, dar fudul. 3) Conținutul unui astfel de sac. O ~ de nuci. 4):~a-ciobanului plantă erbacee cu frunze adânc crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită în medicină. [G.-D. traistei; Sil. trais-] /cf. alb. trastë, trajstë

cioban m. păzitor de oi; steaua ciobanului, Mold. luceafărul de seară (servă de orientare păstorilor la readucerea turmelor). [Turc. ČOBAN].

Ciobanul m. supranumele lui Mircea III.

cĭobán m. (turc. čoban, d. pers. čuban, šüban, d. šub, berbece, și ban, conductor; ngr. tsobánis, alb. bg. sîrb. rut. čobán, pol. czoban. D. rom. vine ung. csobán). Păstor, păscător de oĭ. – Dim. -ănáș, -ănúș, -ănuț și -ănel, pl. eĭ.

ciobán s. m., pl. ciobáni

Ciobánul-cu-Óile (constelație) s. propriu m.

Cóbilița-Ciobánului (constelație) s. propriu f.