10 definiții pentru Ciobanu


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOBANU, Ion (1927-2001, sat Budăi, Telenești, Basarabia), scriitor român. Romane sociale, cu puternice accente etno-folclorice („Codri”) sau inspirate din istoria contemporană a satului (trilogia: „Podurile”, „Cucoara”, „Podgorenii”), în care analiza psihologică e dublată de lirism. Nuvele („Voci pe oglinda apei”), schițe, evocări și medalioane literare („Modelări artistice”).

CIOBANU, Ștefan C. (1883-1950, n. Talmaz, Tighina), istoric literar român. Acad. (1918), prof. univ. la Chișinău și București. Studii și cercetări asupra literaturii române („Istoria literaturii române vechi”), a raporturilor culturale româno-slave și a începuturilor scrisului românesc.

CIOBANU, com. în jud. Constanța; 3.814 loc. (1991).

CIOBANU, Lucreția (n. 1924, Topîrcea, jud. Sibiu), cîntăreață română de muzică populară. Creatoare de stil în valorificarea folclorului păstoresc din Mărginimea Sibiului.

CIOBANU, Ilarion (1931-2008, n. Tighina), actor român de film. Joc incisiv, natural („Setea”, „Răscoala”, „Columna”, „Ultimul cartuș”).

CIOBANU, Maria (pe numele adevărat Diaconu Maria) (n. 1937, Roșiile, jud. Vîlcea), cîntăreață română de muzică populară. A valorificat cu originalitate doine, hore și sîrbe oltenești. A creat un stil vocal de virtuozitate, adaptînd melodii instrumentale, folosind hăulitul, vocaliza de coloratură și dîrlăitul ca modalități de exprimare.

CIOBANU, Gheorghe (1909-1995, Gîștești, azi Pădureni, jud. Giurgiu), muzicolog român. Elev al lui C. Brăiloiu și al lui I.D. Petrescu. Studii de folclor („Anton Pann: Cîntece de lume”, „Lăutarii din Clejani”), antologii, ediții critice și studii de bizantinologie.

CIOBANU, Mircea (1940-1996, n. București), scriitor român. Lirică inițiatică, dominată de sentimentul suferinței („Imnuri pentru nesomnul cuvintelor”, „Patimile”). Proză poematică, parabolică și eseistică („Martorii”, „Cartea fiilor”, „Istorii”).

CIOBANU subst. 1. – (Tec I), frecv.; C. Ciobanu-Canano post., mold. (Gane). 2. Ciobăn/elea olt. (17 B II 36); -ești, -ița, -oaia, -uș, ss.

RUSU-CIOBANU, Valentina (n. 1920, Chișinău), pictoriță română. Tablouri în mai toate genurile, remarcându-se mai ales în portrete („Aureliu Busuioc”, „Vlad Ioviță”, „Grigore Vieru”).

Intrare: Ciobanu
Ciobanu