20 de definiții pentru cioban

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: Ciobanul-cu-Oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban.

CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: Ciobanul-cu-Oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban.

ciobán2 sm [At: CANTEMIR, IST. 9 / A: ció~ / Pl: ~i / E: tc čoban] 1 Păstor. 2 (Spc) Proprietar de oi. 3 Personaj travestit în păstor de oi la Vicleim. 4 (Îc) Steaua- ~ului Luceafărul de seară. 5 (Îae) Steaua polară. 6 (Îc) ~ul cu oile Constelația lirei. 7 (Ban) Câine ciobănesc. 8 (Trs) Malac. 9 (îc) ~ul-cu-oile Steaua principală din constelația lirei.

ciobán1 sm [At: VAIDA / Pl: ? / E: ns cf ciuvaniu] (Reg) 1 Vas de lemn pentru băut apă. 2 Vas de lemn pentru adus apă.

CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Îngrijitor, paznic de oi; păstor, păcurar. Tata i-a strîns ciobanului mîna și l-a bătut cu dragoste pe umăr. SADOVEANU, N. F. 13. Și să cînți un cîntec, Laie, Cum se cîntă-n sat la noi, Cînd se tînguie ciobanul După turma lui de oi. GOGA, P. 72. Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine și-ncă pe vreo doi. IOSIF, V. Îmi ardea sufletid în mine de sete și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta. CREANGĂ, A. 15. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compuse: ciobanul-cu-oile = numele unei constelații din emisfera boreală, lira; steaua-Ciobanului = a) luceafărul de seară; b) steaua polară.

CIOBÁN ~i m. Persoană care are în grijă oile; păstor; oier; ovicultor. ◊ Steaua ~ului a) luceafărul de seară; b) steaua polară. ~ul-cu-Oile denumire populară a constelației Lira; Oierul. [Sil. cio-ban] /<turc. çoban

CIOBAN s. m. (Mold., ȚR) Păstor. A: Ciobanii. . . pre un cot la pămînt lăsați era. CANTEMIR, IST. Iar în urma lui îndată au nimerit niște ciobani. IT 1778, 1v. ◊ S. comp. Steaua Ciobanului = luceafărul de seară. Steaua care întiiu se arată de cu seară, steaua ciobanului. CANTEMIR, IST. B: Acei doi ciobani îl duseră la sălașul lor. LET. ȚR, 53v; cf. LET. ȚR, 53r, 54r. // C: Iară un cioban îl întrebă: „Unde mergi, lupule, asa Tare?” AA 1773, 135v. Etimologie: tc. çoban.

cioban m. păzitor de oi; steaua ciobanului, Mold. luceafărul de seară (servă de orientare păstorilor la readucerea turmelor). [Turc. ČOBAN].

cĭobán m. (turc. čoban, d. pers. čuban, šüban, d. šub, berbece, și ban, conductor; ngr. tsobánis, alb. bg. sîrb. rut. čobán, pol. czoban. D. rom. vine ung. csobán). Păstor, păscător de oĭ. – Dim. -ănáș, -ănúș, -ănuț și -ănel, pl. eĭ.

Ciobanul m. supranumele lui Mircea III.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOBÁN s. oier, păstor, (înv. și reg.) păcurar, (Maram. și nordul Transilv.) oieș. (Un ~ cu o turmă de oi.)

CIOBAN s. oier, păstor (înv. și reg.) păcurar, (Maram. și nordul Transilv.) oieș. (Un ~ cu o turmă de oi.)

straița-ciobanului s. v. TRAISTA-CIOBANULUI.

tășcuța-ciobanului s. v. PUNGULIȚĂ. TRAISTA-CIOBANULUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciobán (ciobáni), s. m. – Păstor. – Mr. cioban, istr. țoban. Tc. çoban (Roesler 608; Șeineanu, II, 128; Miklosich, Türk, Elem., I, 278; Miklosich, Fremdw., 82; Berneker 159; Lokotsch 1921; Ronzevalle, 77); cf. ngr. τσοπάνης, τσοπάνος, alb. čoban, bg., sb. čoban(in), rut. čaban, pol. czaban, rus. čaban, mag. csobán(y). Cuvînt rar în dialecte. După Weigand, Jb., XVI, 222, intrat în rom. prin intermediul bg., ceea ce nu pare sigur; pentru motivele extinderii sale rom., cf. Caracostea, Mitt. Wien., 98. Pentru formele dialectale din ngr., cf. Höeg 127. Din rom. provin mag. csobán(y) (Edelspacher 12), și posibil rut. și pol. Der. ciobancă, s. f. (păstoriță); ciobăneasă (var. ciobăniță), s. f. (păstoriță); ciobănesc, adj. (de cioban); ciobănește, adv. (ca ciobanii); ciobănos, adj. (rustic, necioplit); ciobăni, vb. (a fi cioban); ciobănime, s. f. (mulțime de ciobani); ciobănie, s. f. (ocupația ciobanului).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciobán, ciobáne, s.n. (reg.) vas de lemn pentru băut apă; scafă, fedeleș, bure.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MIRCEA CIOBANUL, domn al Țării Românești (1545-1552, 1553-1554, 1558-1559). Primul domn numit direct de Poartă fără acordul boierilor. Ostil marii boerimi, a încercat să-și atragă celelalte categorii sociale, făcându-le concesii. În 1548, a înfrânt la Periș o puternică oaste adusă de boierii fugiți în Transilvania, pentru a-l înlătura. A susținut activitatea tipografică a lui Dimitrie Liubavici și Coresi și s-a preocupat de refacerea Curții Domnești, ctitorind biserica acesteia, cea mai veche păstrată în București.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cioban, ciobani s. m. (peior.) 1. (deț.) deținut analfabet. 2. persoană necivilizată / grosolană.

Intrare: cioban
  • silabație: cio-ban info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioban
  • ciobanul
  • ciobanu‑
plural
  • ciobani
  • ciobanii
genitiv-dativ singular
  • cioban
  • ciobanului
plural
  • ciobani
  • ciobanilor
vocativ singular
  • ciobanule
  • ciobane
plural
  • ciobanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cioban, ciobanisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; ovicultor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Tata i-a strîns ciobanului mîna și l-a bătut cu dragoste pe umăr. SADOVEANU, N. F. 13. DLRLC
    • format_quote Și să cînți un cîntec, Laie, Cum se cîntă-n sat la noi, Cînd se tînguie ciobanul După turma lui de oi. GOGA, P. 72. DLRLC
    • format_quote Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine și-ncă pe vreo doi. IOSIF, V. DLRLC
    • format_quote Îmi ardea sufletul în mine de sete și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta. CREANGĂ, A. 15. DLRLC
    • 1.1. Proprietar de oi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: baci
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.