opțiuni

12 definiții pentru oier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OIÉR, oieri, s. m. 1. Crescător, proprietar sau negustor de oi; p. ext. păstor, cioban. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului1. 3. (Astron.; art., rar) Lira1. [Pr.: o-ier] – Oaie + suf. -ar.

OIÉR, oieri, s. m. 1. Crescător, proprietar sau negustor de oi; p. ext. păstor, cioban. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului1. 3. (Astron.; art., rar) Lira1. [Pr.: o-ier] – Oaie + suf. -ar.

oier sm [At: BARIȚIU, P. A. III, 24 / Pl: ~i / E: oaie + -ar] 1-3 (Crescător) (proprietar sau) negustor de oi (1) Si: (reg) oieș. 4 (Pex) Păstor. 5 (Înv) Slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului1. 6 (Ast; pop; art.) Constelația Lira. 7 (Ent; reg) Căpușă (Ixodes ricinus).

OIÉR, oieri, s. m. 1. Crescător de oi, cioban, păcurar. Sămînța udeștenilor se trage din oieri maramureșeni. CAMILAR, N. II 5. Învățătura asta băiatul o avea de la bădița Neonil care o cunoștea de la oieri vechi, de la muntele Ceahlău. SADOVEANU P. M. 148. 2. (Învechit) Slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului. Lăcuste mai puțin pustietoare decît cămărașii... oierii, vădrarii. RUSSO, S. 109. 3. Numele unei constelații; ciobanul-cu-oile. Stă-n mijlocul bolții oierul. Luceafăru-i gata s-apuie. COȘBUC, P. II 7.

OIÉR ~i m. 1) fam. Persoană care are în grijă oile; păstor; cioban; ovicultor. 2) înv. Stăpân (sau îngrijitor) al unei târle; târlaș. 3) înv. Slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului. 4) pop. Una dintre cele douăsprezece constelații zodiacale; constelația Lira; Ciobanul-cu-Oile. [Sil. o-ier] /oaie + suf. ~ar

oier m. păstor de oi.

oĭér m. (d. oaĭe). Păstor (saŭ și nepăstor) proprietar de oĭ, tîrlaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oiér s. m., pl. oiéri

oiér s. m. (sil. -ier), pl. oiéri

oier

oier.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OIÉR s. v. cioban.

OIER s. cioban, păstor, (înv. și reg.) păcurar, (Maram. și nordul Transilv.) oieș. (Un ~ cu turma sa.)

Intrare: oier
  • silabație: o-ier
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oier
  • oierul
  • oieru‑
plural
  • oieri
  • oierii
genitiv-dativ singular
  • oier
  • oierului
plural
  • oieri
  • oierilor
vocativ singular
  • oierule
  • oiere
plural
  • oierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oier

  • 1. Crescător, proprietar sau negustor de oi; ovicultor.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX Scriban sinonime: păcurar 2 exemple
    exemple
    • Sămînța udeștenilor se trage din oieri maramureșeni. CAMILAR, N. II 5.
      surse: DLRLC
    • Învățătura asta băiatul o avea de la bădița Neonil care o cunoștea de la oieri vechi, de la muntele Ceahlău. SADOVEANU P. M. 148.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Lăcuste mai puțin pustietoare decît cămărașii... oierii, vădrarii. RUSSO, S. 109.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit Stăpân (sau îngrijitor) al unei târle.
    surse: NODEX sinonime: târlaș

etimologie:

  • Oaie + sufix -ar.
    surse: DEX '09