Definiția cu ID-ul 935145:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAISTĂ, traiste, s. f. 1. Sac, de obicei de lînă sau de pînză groasă, prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, în care se păstrează sau se transportă diverse obiecte, din care se dă uneori de mîncare animalelor etc.; straiță. Luase traista grea, o pusese pe umăr și plecase prin negură. DUMITRIU, N. 205. Făcură o azimă, luară și nițică legumă, le puseră în traistă și plecară. ISPIRESCU, L. 285. Taie baierile de la traistă... și face cum poate, de leagă el gîrnețul, unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. Cu-a mea mînă, Traista plină Îți voi da de bun ovăz. NEGRUZZI, S. II 108. ◊ Expr. A-și lua traista în băț v. băț. (A rămîne) cu traista-n băț = a fi foarte sărac, a ajunge la sapă de lemn; p. ext. a nu avea locuință stabilă. A-i mînca (cuiva) cîinii din traistă = a fi prostănac, netrebnic. Era un om de aceia căruia-i mîncau cînii din traistă și toate trebile cîte le făcea, le făcea pe dos. CREANGĂ, P. 39. A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde pe vinovat asupra faptului. Ei! Iată că-n sfîrșit, Te prind cu rața-n traistă. MACEDONSKI, O. II 67. A-i bate (cuiva) vîntul în traistă = a fi sărac lipit. Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie. Aici, la sărăcăciosul ist de rai, vorba ceea: «fală goală, traistă ușoară». CREANGĂ, P. 320. 2. Conținutul unei traiste (1). O traistă de porumb. 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze adînc crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe în vîrful tulpinii, cu fructe triunghiulare (de forma unei traiste (1)); este folosită ca plantă medicinală (Capsella Bursa pastoris).Pl. și: trăiste (SADOVEANU, Z. C. 202), trăisti (id. O. VII 70, CARAGIALE, P. 45), trăiști (PĂSCULESCU, L. P. 46). – Variantă: straistă (MARIAN, NU. 226) s. f.