10 definiții pentru voinicel (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOINICÉL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic, voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic.+ suf. -el.

voinicel, ~ea [At: M. COSTIN, LET. I, 348/29 / V: (îrg) von~ / Pl: ~ei, ~ele / E: voinic + -el, -ea] 1-4 sm (Hip) Voinic (4-5, 8-9). 5-8 a (Șhp) (Destul de) voinic (15-16) Si: voinicuț (3-6). 9-14 a (Șhp) (Destul de) voinic (19-21). 15 sm (Bot) Varga-ciobanului (Dispacus silvestris). 16 sm (Bot) Crucea-voinicului (Anemone angulosa). 17 sf (Bot) Năsturel (Nasturtium officinale).

voinicel s.m. I Dim. al lui voinic; (pop.) voinicaș. Paserea... lăsă să-i pice din cioc pe oblîncul șelei voinicelului o piatră de zamfir (ODOB.). ♦ Haiduc. Pe cărări pierdute Merge tot mereu Voinicelul meu Din frunze pocnind, Codrii vechi trezind (ALECS.). ◊ (adj.) Unde-s frățiorii mei Voinicei ca niște zmei? (POP.) II (bot.) 1 Crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 2 Varga-ciobanului (Dipsacus silvester). • pl. -cei. /voinic + -el.

VOINICÉL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic; voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic + suf. -el.

VOINICÉL, voinicei, s. m. I. Diminutiv al lui voinic1. 1. v. voinic (1). Părul din mijlocul satului era odinioară... locul unde poposea voinicelul străin, pînă a nu-și găsi gazdă. RUSSO, O. 119. Rădăcină nempletită Rar voinicel o despică (Cartea). GOROVEI, C. 45. ◊ (Adjectival) Un plug bine-mpănat... Tras de boi bourei, Voinicei ca niște zmei. TEODORESCU, P. P. 144. Care-a fost mai voinicel Acum e mai vai de el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 287. Ianuș Ungurean... Și mai are încă Pe-mpregiur de stîncă Voinicei levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă Căliți, tari la vină. ALECSANDRI, P. P. 63. 2. v. voinic (2). Cum a prins voinicelul la putere, nu-și mai afla loc acasă. SBIERA, P. 22. Creștea voinicelul și nu mai putea o lume după el, că, ce-i drept, mare minune de băiat! CARAGIALE, P. 106. II. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu rizom puternic și cu flori albastre (Anemona angulosa). 2. Varga-ciobanului.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

voinicel s. m., pl. voinicei, art. voiniceii

voinicel s. m., pl. voinicei, art. voiniceii

voinicél s. m., pl. voinicéi, art. voinicéii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VOINICÉL s. v. varga-ciobanului.

Intrare: voinicel (s.m.)
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DMLR, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voinicel
  • voinicelul
  • voinicelu‑
plural
  • voinicei
  • voiniceii
genitiv-dativ singular
  • voinicel
  • voinicelului
plural
  • voinicei
  • voiniceilor
vocativ singular
  • voinicelule
  • voinicele
plural
  • voiniceilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

voinicel, voiniceisubstantiv masculin

  • 1. adesea (și) adjectival Diminutiv al lui voinic (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: voinicaș
    • format_quote Părul din mijlocul satului era odinioară... locul unde poposea voinicelul străin, pînă a nu-și găsi gazdă. RUSSO, O. 119. DLRLC
    • format_quote Rădăcină nempletită Rar voinicel o despică (Cartea). GOROVEI, C. 45. DLRLC
    • format_quote Un plug bine-mpănat... Tras de boi bourei, Voinicei ca niște zmei. TEODORESCU, P. P. 144. DLRLC
    • format_quote Care-a fost mai voinicel Acum e mai vai de el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 287. DLRLC
    • format_quote Ianuș Ungurean... Și mai are încă Pe-mpregiur de stîncă Voinicei levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă Căliți, tari la vînă. ALECSANDRI, P. P. 63. DLRLC
    • format_quote Cum a prins voinicelul la putere, nu-și mai afla loc acasă. SBIERA, P. 22. DLRLC
    • format_quote Creștea voinicelul și nu mai putea o lume după el, că, ce-i drept, mare minune de băiat! CARAGIALE, P. 106. DLRLC
  • 2. botanică Plantă erbacee cu rizom puternic și cu flori albastre (Anemona angulosa). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. botanică Varga-ciobanului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Voinic + sufix -el. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.