înnoire sf [At: BIBLIA (1688) 8/44 / S și: îno~ / Pl: ~ri / E: înnoi] 1 Asemănare cu ceva nou, prin înlocuirea a ceea ce era vechi, uzat Si: (înv) înnoitură (1). 2 Punere a unui lucru nou în locul altuia vechi Si: (înv) înnoitură (2). 3 Regenerare și întinerire a unui organism Si: (înv) înnoitură (3). 4 Refacere a puterii și energiei Si: (înv) înnoitură (4). 5 Repetare. 6 Producere a unui eveniment nou Si: (înv) înnoitură (6). 7 (Înv) Sfințire a unei construcții Si: (înv) înnoitură (7). 8 Schimbare a hainelor vechi cu unele noi Si: (înv) înnoitură (8). 9 Prelungire a valabilității unei autorizații, a unui document Si: (înv) înnoitură (9). 10 Reluare a unei acțiuni Si: (înv) înnoitură (10). 11 (Înv; spc) Schimbare a domniei țării Si: (înv) înnoitură. 12 Renovare. 13 Inovație.

ÎNNOIRE, înnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) înnoi și rezultatul ei. 1. Refacere, reparare. V. restaurare. Înnoirea fațadei unei case. 2. Fig. Transformare, prefacere, regenerare. Susținea sus și tare că trebuiesc înnoiri pe care nu le poate realiza decît el. VORNIC, P. 103. Acești cîrtitori de la orașe se pun împotriva înnoirii, se pun împotriva democrației. SADOVEANU, E. 29. 3. Repetare. Înnoirea unor promisiuni.

înnoi [At: CORESI, EV. 27/20 / S și: (înv) înoi / Pzi: ~esc / E: în- + nou] 1-2 vtr A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat) Si: a (se) reface, a (se) repara. 3 vt A pune un lucru nou în locul altuia vechi Si: a primeni, a schimba. 4 vr A se regenera. 5-6 vtr (Fig; c. i. puterea, tinerețea etc.) A (se) reface. 7-8 vtr A (se) repeta. 9 vr A avea loc un eveniment nou. 10 vt (înv; spc; d. construcții) A sfinți. 11 vr A se îmbrăca cu ceva nou. 12 vt (Fig) A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document etc. 13 vt (D. clădiri) A renova. 14 vt A face încă o dată, a relua o acțiune. 15 vt (Înv; spc) A schimba domnia țării.

ÎNNOI, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Privitor la un obiect) A face din nou, a face (ca) nou (înlocuind sau reparînd ce era vechi, uzat); a reface, a repara, a drege. V. restaura. A înnoit casa de nici n-o mai cunoști. ♦ A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a schimba, a primeni. A înnoi parcul de mașini. A înnoi garderoba. ▭ Înnoi de mai multe ori vinul din oală. SADOVEANU, O. I 48. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou; a-și face haine noi. Să ne cîrpim, că nu putem tot să ne înnoim. PANN, P. V. III 71. 2. Intranz. A crește din nou, a se reface. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini... apoi am dat de fînețe cosite, pe care înnoia otava. SADOVEANU, O. I 361. ♦ Refl. Fig. A se împrospăta, a se regenera, a se preface, a se transforma, a se redeștepta. Ș-o da o ploaie cu soare Nuielile să se-nmoaie Frunza să li se-nverzească, Dragostea să se înnoiască. BIBICESCU, P. P. 65. 3. Tranz. (Privitor la o acțiune, un document etc.) A face încă o dată, a repeta; a prelungi valabilitatea. Primești a-ți înnoi mărturisirile? NEGRUZZI, S. III 341. Costantin Basarab, urcîndu-se pe tron la 1655, înnoi hrisovul lui Matei-vv. împotriva grecilor și a dezrobirii monastirilor. BĂLCESCU, O. I 70. ◊ Refl. A fost un rîs pe toate tonurile, care trei zile s-a înnoit la fiecare masă. SADOVEANU, O. VI 294.

A ÎNNOI ~iesc 1. tranz. 1) A face să se înnoiască. 2) A amenaja cu obiecte noi, schimbându-le pe cele vechi. ~ camera. ~ o vitrină. 3) A începe din nou; a reîncepe; a relua. ~ tratativele. 4) (documente) A face să fie valabil pe un termen nou. 2. intranz. rar A crește din nou. /în + nou

A SE ÎNNOI mă ~iesc intranz. 1) A se face ca nou. 2) A se îmbrăca cu ceva nou; a-și pune haine noi. 3) fig. A deveni mai proaspăt. /în + nou

înnoì v. 1. a face nou (înlocuind cele vechi), a restaura; 2. a cumpăra din nou: să ne cârpim, că nu putem să ne tot înnoim PANN.

înoĭésc v. tr. (d. noŭ). Fac din noŭ, înlocuĭesc, schimb, restaurez: a înoi o haĭnă, un gard. V. refl. Mă îmbrac în haĭna noŭă. – Și înnoĭesc. Greșit reînoĭesc.

înnoire s. f., g.-d. art. înnoirii; pl. înnoiri

înnoire s. f., g.-d. art. înnoirii; pl. înnoiri

înnoire s. f., g.-d. art. înnoirii; pl. înnoiri

înnoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoiesc, 3 sg. înnoiește, imperf. 1 înnoiam; conj. prez. 1 sg. să înnoiesc, 3 să înnoiască

înnoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoiesc, imperf. 3 sg. înnoia; conj. prez. 3 să înnoiască

înnoi vb., ind. prez. 1 sg. și. 3 pl. înnoiesc, imperf. 3 sg. înnoia; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoiască

înnoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoiesc, conj. înnoiască)

înnoesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp., -ind ger.

ÎNNOIRE s. 1. v. renovare. 2. v. modernizare. 3. prelungire. (~ autorizației.) 4. v. inovație.

ÎNNOIRE s. v. regenerare.

înnoire s. v. REGENERARE.

ÎNNOIRE s. 1. inovare, inovație. (~ unui procedeu.) 2. modernizare. (~ mijloacelor de predare în școală.) 3. prelungire. (~ autorizației.)

ÎNNOI vb. 1. v. inova. 2. v. moderniza. 3. v. prelungi.

ÎNNOI vb. v. regenera.

înnoi vb. v. REGENERA.

ÎNNOI vb. 1. a inova. (A ~ un procedeu, o tehnologie.) 2. a moderniza. (A ~ mijloacele de predare didactică.) 3. a prelungi. (Și-a ~ abonamentul.)

A (se) înnoi ≠ a (se) învechi