14 definiții pentru prefacere prifacere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de a (se) preface și rezultatul ei; schimbare, transformare; evoluție; reparare, refacere, prefăcătură. ◊ Prefacere euharistică = schimbarea elementelor euharistice (pâinea și vinul) în trupul și sângele lui Isus prin invocarea Duhului Sfânt. – V. preface.

prefacere sf [At: R. GRECEANU, CM II, 201 / V: (îrg) prif~ / Pl: ~ri / E: preface] 1 Transformare. 2 (Îvr) Transmitere. 3 (Spc) Reparație, refacere care schimbă în bine aspectul, înfățișarea unui obiect de îmbrăcăminte, a unei construcții. 4 (Înv) Traducere. 5 Simulare. 6 (Pop) Falsificare prin amestecare cu apă a unei băuturi alcoolice Si: contrafacere. 7 Evoluție.

PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de a (se) preface și rezultatul ei; schimbare, transformare; evoluție; reparare, refacere, prefăcătură. – V. preface.

PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de a (se) preface; schimbare (în bine), transformare, evoluție. Casa veche nu suferise prefaceri. SADOVEANU, E. 122. Și-mi trecu în o singură clipă, pe dinaintea minții, adînca prefacere și nestatornicie a lucrurilor. HOGAȘ, M. N. 69. îi vedea, moșule dragă, ce prefacere are să ia împărăția. CREANCĂ, P. 230.

prefacere f. 1. acțiunea de a (se) preface; 2. afectarea de sentimente contrare.

prefácere f. Transformare, metamorfoză: prefacerea Daciiĭ în provincie romană. Afectare de sentimente pe care nu le aĭ (ob. prefăcătorie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prefácere s. f., g.-d. art. prefácerii; pl. prefáceri

prefácere s. f. → facere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREFÁCERE s. 1. v. evoluție. 2. v. metamorfoză. 3. v. renovare. 4. v. modificare. 5. v. inovație. 6. (FON.) modificare, schimbare, transformare, trecere. (~ lui „l” intervocalic în „r” în elementele românești de origine latină.) 7. (FON.) modificare, schimbare, transformare, tratament. (~ labialelor.)

PREFÁCERE s. v. tălmăcire, traducere, transpunere.

PREFACERE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluție, modificare, schimbare, transformare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, modificare, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o adîncă ~.) 3. modernizare, renovare, (înv.) preînnoire. (Casa veche nu suferea ~i.) 4. modificare, prelucrare, refacere, schimbare, transformare. (~ unui text.) 5. inovație, noutate, schimbare. (A introdus unele ~i.) 6. (FON.) modificare, schimbare, transformare, trecere. (~ lui „l” intervocalic în „r” în elementele românești de origine latină.) 7. (FON.) modificare, schimbare, transformare, tratament. (~ labialelor.)

prefacere s. v. TĂLMĂCIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

prefácere, prefaceri s. f. Transformare, schimbare, refacere. ◊ Prefacere euharistică = schimbarea darurilor euharistice (pâinea și vinul) în trupul și sângele Hristos prin invocarea Duhului Sfânt, fără ca acestea să-și piardă aspectul lor văzut, act care constituie punctul final al liturghiei euharistice. – Din fr. preface.

Intrare: prefacere
prefacere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prefacere
  • prefacerea
plural
  • prefaceri
  • prefacerile
genitiv-dativ singular
  • prefaceri
  • prefacerii
plural
  • prefaceri
  • prefacerilor
vocativ singular
plural
prifacere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.