12 definiții pentru refacere
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REFACERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. – V. reface.
REFACERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. – V. reface.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
refacere sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: reface] 1 Executare din nou a unui lucru rău făcut sau distras. 2 Reconstruire (1). 3 Aducere din nou în starea (bună) de mai înainte Si: restabilire (2). 4 (Fig) Însănătoșire. 5 Operație prin care o unitate militară este retrasă din luptă, pentru odihnă și pentru completarea efectivelor și a armamentului,
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REFACERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei; aducere din nou în starea (de înflorire) de mai înainte, acțiune de reconstrucție; reconstruire. Se încăpățînează să creadă că... războiul n-a dezlănțuit alte crize decît deprecierea monetară și problema refacerilor. C. PETRESCU, Î. II 219. ♦ (În legătură cu o lucrare, o casă etc.) Executare din nou, restaurare, reparare; reconstruire. ♦ Fig. (Cu privire la o persoană) Însănătoșire, întremare. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor, a armamentului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REFACERE s.f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. [< reface].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REFACERE s. f. acțiunea de a (se) reface. ◊ operație prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. (< reface)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
refacere f. reconstituire, reorganizare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
refacere s. f., g.-d. art. refacerii; pl. refaceri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
refacere s. f., g.-d. art. refacerii; pl. refaceri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
refacere s. f., pl. refaceri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REFACERE s. 1. v. reparație. 2. v. restaurare. 3. v. restabilire. 4. v. modificare. 5. v. reconstituire. 6. (LINGV.) v. reconstrucție. 7. v. redresare. 8. reconstrucție. (Anii ~ii.) 9. v. înviorare. 10. v. regenerare. 11. creștere, regenerare. (~ unei unghii căzute.) 12. (MED.) îndreptare, înfiripare, v. însănătoșire. 13. v. întremare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REFACERE s. 1. reparare, reparat, reparație, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Mold.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.) 2. restaurare, (înv. și reg.) meremetiseală, meremetisire, preînnoire. (~ unei cetăți.) 3. restabilire. (~ unui circuit electric.) 4. modificare, prefacere, prelucrare, schimbare, transformare. (~ unui text.) 5. întregire, recompunere, reconstituire, (rar) reconstituție. (~ părților unui animal fosil.) 6. (LINGV.) reconstituire, reconstrucție, (rar) reconstruire. (~ unei forme lexicale primitive.) 7. îndreptare, normalizare, redresare, (înv. fig.) sculare, sculătoare. (~ situației economice a unei întreprinderi.) 8. reconstrucție. (Anii ~.) 9. înviorare, redresare, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.) 10. (BIOL.) regenerare, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 11. creștere, regenerare. (~ unei unghii căzute.) 12. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 13. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ cuiva după o boală.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
REFACERE. Subst. Refacere, restaurare, restaurație, renovare, renovație, recondiționare, redresare, restabilire; reparare, reparat, reparație, dres (pop.); meremetiseală (înv. și reg.), meremetisire (înv. și reg.); depanare. Reparație capitală. Reconstruire, reconstrucție, reclădire. Remediere, îndreptare, corectare, retușare, retuș, corijare, transformare. Cîrpire, cîrpeală, cîrpitură, cîrpăceală (rar), peticire, peticit; pingelire, tălpuire, tălpuit; remaiere, remaiat; stopaj. Regenerare, reînviere, revenire; vindecare, tămăduire, tămăduială (pop.), însănătoșire, întremare, înzdrâvenire. Re- (reajustare; rebobinare; reeducare; reinstalare; reînnoire etc.). Restaurator; depanator; cîrpaci; remaieză. Adj. Refăcut, renovat, recondiționat, redresat, reparat, dres (pop.); meremetisit (înv. și reg.); îndreptat. Pingelit. Regenerat, vindecat, însănătoșit, întremat. Reparabil, remediabil, rectificabil, recuperabil. Vb. A reface, a restaura, a renova, a recondiționa, a redresa, a restabili; a repara, a face o reparație, a depana, a drege (pop. și fam.), a meremetisi (înv. și reg.), a face la loc, a aduce în stare bună. A reconstrui, a reclădi. A remedia, a îndrepta, a corecta, a rectifica, a retușa, a corija. A cîrpi, a cîrpâci, a petici; a pingeli, a tălpui; a remaia; a stopa. A (se) regenera, a reînvia, a-și reveni, a se vindeca, a se tămădui, a se întrema, a se însănătoși, a se înzdrăveni, a se face bine. Re- (a reajusta; a rebobina; a recalcula; a reeduca; a reinstala; a reînnoi; a reîntrema etc.). V. însănătoșire.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
refacere, refacerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: reconstruire
- Se încăpățînează să creadă că... războiul n-a dezlănțuit alte crize decît deprecierea monetară și problema refacerilor. C. PETRESCU, Î. II 219. DLRLC
- 1.1. (În legătură cu o lucrare, o casă etc.) Executare din nou. DLRLCsinonime: reconstruire reparare restaurare
- 1.2. Cu privire la o persoană: însănătoșire, întremare. DLRLCsinonime: însănătoșire întremare
- 1.3. Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- reface DEX '09 DEX '98 DN