reparare sf [At: (a. 1855) URICARIUL, IV, 430/3 / V: (reg) răpăr~, reper~ / Pl: ~rări / E: repara] 1 (D. obiecte, mecanisme etc. uzate, stricate) Repunere în stare de funcționare Si: refacere, (pop) dres¹ (1), (pfm) dregere (10), (rar) reparat¹ (1), răpăluire, răpăluit¹. 2 Îndreptare. 3 Compensare (1). 4 (Jur) Despăgubire (1).

REPARARE, reparări, s. f. Acțiunea de a repara și rezultatul ei.

REPARARE s.f. Acțiunea de a repara și rezultatul ei; reparat, reparație. [< repara].

răpărare sf vz reparare

reperare² sf vz reparare

reparare s. f., g.-d. art. reparării; pl. reparări

reparare s. f., g.-d. art. reparării; pl. reparări

reparare s. f., g.-d. art. reparării; pl. reparări

REPARARE s. 1. v. depanare. 2. v. reparație.

REPARARE s. v. corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare.

REPARARE s. 1. (TEHN.) depanare, depanație, reparat, reparație, (pop.) dregere. (~ unui televizor.) 2. refacere, reparat, reparație, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Munt.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.)

reparare s. v. CORECTARE. CORIJARE. ÎMBUNĂTĂȚIRE. ÎNDREPTARE. RECTIFICARE. REMEDIERE. RETUȘ. RETUȘARE.