regenerare sf [At: BARIȚIU, PA. I, 214 / Pl: ~rări / E: regenera] 1 Înnoire. 2 Înviorare. 3 Refacere a unui țesut sau a unui organ Si: regenerescență, (înv) regenerație (2). 4 (Pex) Refacere după distrugere totală sau parțială. 5 Revenire la viață nouă. 6 (Teh) Readucere în stare de folosire a unui material uzat.

REGENERARE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei; readucere în condiții de folosire a unui material uzat. Procedeu de regenerare a cauciucului. ♦ Fig. Înnoire, primenire, refacere. S-au hotărît să se pună în fruntea unei mișcări de regenerare, al cărei țel este menținerea ordinei și proclamarea voinței poporului. CAMIL PETRESCU, O II 178. Nu avea genul epocei de regenerare în care se afla. BOLINTINEANU, O. 440. Conlucrează serios la o operă de regenerare a minților. ALECSANDRI, S. 52.

REGENERARE s.f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei; regenerație. ♦ (Fig.) Refacere, înnoire. [< regenera].

regenerare f. 1. Med. reproducerea celor distruse: regenerarea epidermei; 2. fig. schimbare în bine, reînnoire: regenerare socială.

*regenerațiúne f. (lat. regeneratio, -ónis. V. generațiune). Acțiunea de a saŭ de a se regenera. – Și -áție, dar ob. -áre.

regenerare s. f., g.-d. art. regenerării; pl. regenerări

regenerare s. f., g.-d. art. regenerării; pl. regenerări

regenerare s. f. generare

REGENERARE s. 1. (BIOL.) creștere, refacere, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 2. creștere, refacere. (~ unei unghii căzute.) 3. (BIOL.) (înv.) preînnoială, preînnoire. (~ sângelui.) 4. (înv.) regenerație, (fig.) înnoire. (~ naturii.)

REGENERARE s. 1. (BIOL.) refacere, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 2. creștere, refacere. (~ unei unghii căzute.) 3. (BIOL.) (înv.) preînnoială, preînnoire. (~ sîngelui.) 4. (înv.) regenerație, (fig.) înnoire. (~ naturii.)

REGENERÁRE (< regenera) s. f. Acțiunea de a (se) regenera; refacere, reînnoire. ♦ (BIOL.) Proprietate a unui organism de a-și reface integritatea atunci când aceasta este lezată. R. reprezintă o proprietate fundamentală de autoreproducere a materiei vii și are o mare importanță în cicatrizarea rănilor, în chirurgia plastică, precum și în fitotehnie, în horticultură etc. În unele cazuri, organismele pot regenera organe întregi (ex. r. membrelor la triton); în alte cazuri, un organism se poate regenera în întregime din părți izolate (ex. r. hidrei). Se remarcă faptul că r. decurge mai ușor la plante și la nevertebrate, mai greu – la vertebrate, Sin. restituție (4). (SILVIC.) R. naturală, refacere pe cale naturală a pădurii, din lăstari sau puieți.