2 intrări

school Articole pe această temă:

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOÍRE, înnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) înnoi și rezultatul ei; refacere, reparare; fig. transformare, prefacere; regenerare. ♦ Repetare, reluare. – V. înnoi.

ÎNNOÍRE, înnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) înnoi și rezultatul ei; refacere, reparare; fig. transformare, prefacere; regenerare. ♦ Repetare, reluare. – V. înnoi.

înnoire sf [At: BIBLIA (1688) 8/44 / S și: îno~ / Pl: ~ri / E: înnoi] 1 Asemănare cu ceva nou, prin înlocuirea a ceea ce era vechi, uzat Si: (înv) înnoitură (1). 2 Punere a unui lucru nou în locul altuia vechi Si: (înv) înnoitură (2). 3 Regenerare și întinerire a unui organism Si: (înv) înnoitură (3). 4 Refacere a puterii și energiei Si: (înv) înnoitură (4). 5 Repetare. 6 Producere a unui eveniment nou Si: (înv) înnoitură (6). 7 (Înv) Sfințire a unei construcții Si: (înv) înnoitură (7). 8 Schimbare a hainelor vechi cu unele noi Si: (înv) înnoitură (8). 9 Prelungire a valabilității unei autorizații, a unui document Si: (înv) înnoitură (9). 10 Reluare a unei acțiuni Si: (înv) înnoitură (10). 11 (Înv; spc) Schimbare a domniei țării Si: (înv) înnoitură. 12 Renovare. 13 Inovație.

ÎNNOÍRE, înnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) înnoi și rezultatul ei. 1. Refacere, reparare. V. restaurare. Înnoirea fațadei unei case. 2. Fig. Transformare, prefacere, regenerare. Susținea sus și tare că trebuiesc înnoiri pe care nu le poate realiza decît el. VORNIC, P. 103. Acești cîrtitori de la orașe se pun împotriva înnoirii, se pun împotriva democrației. SADOVEANU, E. 29. 3. Repetare. Înnoirea unor promisiuni.

ÎNNOÍ, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦ Tranz. A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou. 2. Refl. Fig. A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera. 3. Tranz. A face încă o dată, a relua o acțiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document. – În + nou.

ÎNNOÍ, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦ Tranz. A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou. 2. Refl. Fig. A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera. 3. Tranz. A face încă o dată, a relua o acțiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document. – În + nou.

înnoi [At: CORESI, EV. 27/20 / S și: (înv) înoi / Pzi: ~esc / E: în- + nou] 1-2 vtr A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat) Si: a (se) reface, a (se) repara. 3 vt A pune un lucru nou în locul altuia vechi Si: a primeni, a schimba. 4 vr A se regenera. 5-6 vtr (Fig; c. i. puterea, tinerețea etc.) A (se) reface. 7-8 vtr A (se) repeta. 9 vr A avea loc un eveniment nou. 10 vt (înv; spc; d. construcții) A sfinți. 11 vr A se îmbrăca cu ceva nou. 12 vt (Fig) A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document etc. 13 vt (D. clădiri) A renova. 14 vt A face încă o dată, a relua o acțiune. 15 vt (Înv; spc) A schimba domnia țării.

ÎNNOÍ, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Privitor la un obiect) A face din nou, a face (ca) nou (înlocuind sau reparînd ce era vechi, uzat); a reface, a repara, a drege. V. restaura. A înnoit casa de nici n-o mai cunoști. ♦ A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a schimba, a primeni. A înnoi parcul de mașini. A înnoi garderoba.Înnoi de mai multe ori vinul din oală. SADOVEANU, O. I 48. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou; a-și face haine noi. Să ne cîrpim, că nu putem tot să ne înnoim. PANN, P. V. III 71. 2. Intranz. A crește din nou, a se reface. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini... apoi am dat de fînețe cosite, pe care înnoia otava. SADOVEANU, O. I 361. ♦ Refl. Fig. A se împrospăta, a se regenera, a se preface, a se transforma, a se redeștepta. Ș-o da o ploaie cu soare Nuielile să se-nmoaie Frunza să li se-nverzească, Dragostea să se înnoiască. BIBICESCU, P. P. 65. 3. Tranz. (Privitor la o acțiune, un document etc.) A face încă o dată, a repeta; a prelungi valabilitatea. Primești a-ți înnoi mărturisirile? NEGRUZZI, S. III 341. Costantin Basarab, urcîndu-se pe tron la 1655, înnoi hrisovul lui Matei-vv. împotriva grecilor și a dezrobirii monastirilor. BĂLCESCU, O. I 70. ◊ Refl. A fost un rîs pe toate tonurile, care trei zile s-a înnoit la fiecare masă. SADOVEANU, O. VI 294.

A SE ÎNNOÍ mă ~iésc intranz. 1) A se face ca nou. 2) A se îmbrăca cu ceva nou; a-și pune haine noi. 3) fig. A deveni mai proaspăt. /în + nou

A ÎNNOÍ ~iésc 1. tranz. 1) A face să se înnoiască. 2) A amenaja cu obiecte noi, schimbându-le pe cele vechi. ~ camera. ~ o vitrină. 3) A începe din nou; a reîncepe; a relua. ~ tratativele. 4) (documente) A face să fie valabil pe un termen nou. 2. intranz. rar A crește din nou. /în + nou

înnoì v. 1. a face nou (înlocuind cele vechi), a restaura; 2. a cumpăra din nou: să ne cârpim, că nu putem să ne tot înnoim PANN.

înoĭésc v. tr. (d. noŭ). Fac din noŭ, înlocuĭesc, schimb, restaurez: a înoi o haĭnă, un gard. V. refl. Mă îmbrac în haĭna noŭă. – Și înnoĭesc. Greșit reînoĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnoíre s. f., g.-d. art. înnoírii; pl. înnoíri

înnoíre s. f., g.-d. art. înnoírii; pl. înnoíri

înnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoiésc, imperf. 3 sg. înnoiá; conj. prez. 3 înnoiáscă

înnoí vb., ind. prez. 1 sg. și. 3 pl. înnoiésc, imperf. 3 sg. înnoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoiáscă

înnoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoiesc, conj. înnoiască)

înnoesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp., -ind ger.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNOÍRE s. 1. v. renovare. 2. v. modernizare. 3. prelungire. (~ autorizației.) 4. v. inovație.

ÎNNOIRE s. 1. inovare, inovație. (~ unui procedeu.) 2. modernizare. (~ mijloacelor de predare în școală.) 3. prelungire. (~ autorizației.)

arată toate definițiile

Intrare: înnoire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnoire
  • ‑nnoire
  • înnoirea
  • ‑nnoirea
plural
  • înnoiri
  • ‑nnoiri
  • înnoirile
  • ‑nnoirile
genitiv-dativ singular
  • înnoiri
  • ‑nnoiri
  • înnoirii
  • ‑nnoirii
plural
  • înnoiri
  • ‑nnoiri
  • înnoirilor
  • ‑nnoirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înnoi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnoi
  • ‑nnoi
  • înnoire
  • ‑nnoire
  • înnoit
  • ‑nnoit
  • înnoitu‑
  • ‑nnoitu‑
  • înnoind
  • ‑nnoind
  • înnoindu‑
  • ‑nnoindu‑
singular plural
  • înnoiește
  • ‑nnoiește
  • înnoiți
  • ‑nnoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnoiesc
  • ‑nnoiesc
(să)
  • înnoiesc
  • ‑nnoiesc
  • înnoiam
  • ‑nnoiam
  • înnoii
  • ‑nnoii
  • înnoisem
  • ‑nnoisem
a II-a (tu)
  • înnoiești
  • ‑nnoiești
(să)
  • înnoiești
  • ‑nnoiești
  • înnoiai
  • ‑nnoiai
  • înnoiși
  • ‑nnoiși
  • înnoiseși
  • ‑nnoiseși
a III-a (el, ea)
  • înnoiește
  • ‑nnoiește
(să)
  • înnoiască
  • ‑nnoiască
  • înnoia
  • ‑nnoia
  • înnoi
  • ‑nnoi
  • înnoise
  • ‑nnoise
plural I (noi)
  • înnoim
  • ‑nnoim
(să)
  • înnoim
  • ‑nnoim
  • înnoiam
  • ‑nnoiam
  • înnoirăm
  • ‑nnoirăm
  • înnoiserăm
  • ‑nnoiserăm
  • înnoisem
  • ‑nnoisem
a II-a (voi)
  • înnoiți
  • ‑nnoiți
(să)
  • înnoiți
  • ‑nnoiți
  • înnoiați
  • ‑nnoiați
  • înnoirăți
  • ‑nnoirăți
  • înnoiserăți
  • ‑nnoiserăți
  • înnoiseți
  • ‑nnoiseți
a III-a (ei, ele)
  • înnoiesc
  • ‑nnoiesc
(să)
  • înnoiască
  • ‑nnoiască
  • înnoiau
  • ‑nnoiau
  • înnoi
  • ‑nnoi
  • înnoiseră
  • ‑nnoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnoire

etimologie:

  • vezi înnoi
    surse: DEX '09 DEX '98

înnoi înnoire înnoit

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: drege reface repara antonime: învechi attach_file un exemplu
    exemple
    • A înnoit casa de nici n-o mai cunoști.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A pune un lucru nou în locul altuia vechi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: primeni schimba attach_file 2 exemple
      exemple
      • A înnoi parcul de mașini. A înnoi garderoba.
        surse: DLRLC
      • Înnoi de mai multe ori vinul din oală. SADOVEANU, O. I 48.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se îmbrăca cu ceva nou.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Să ne cîrpim, că nu putem tot să ne înnoim. PANN, P. V. III 71.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A crește din nou, a se reface.
    surse: DLRLC sinonime: reface attach_file un exemplu
    exemple
    • Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini... apoi am dat de fînețe cosite, pe care înnoia otava. SADOVEANU, O. I 361.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera.
    exemple
    • Ș-o da o ploaie cu soare Nuielile să se-nmoaie Frunza să li se-nverzească, Dragostea să se înnoiască. BIBICESCU, P. P. 65.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A face încă o dată, a relua o acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: relua repeta attach_file 2 exemple
    exemple
    • Primești a-ți înnoi mărturisirile? NEGRUZZI, S. III 341.
      surse: DLRLC
    • reflexiv A fost un rîs pe toate tonurile, care trei zile s-a înnoit la fiecare masă. SADOVEANU, O. VI 294.
      surse: DLRLC
    • 4.1. A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Costantin Basarab, urcîndu-se pe tron la 1655, înnoi hrisovul lui Matei-vv. împotriva grecilor și a dezrobirii monastirilor. BĂLCESCU, O. I 70.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + nou
    surse: DEX '09 DEX '98