2 intrări
- împoncișare împuncișare
- împoncișa
22 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPONCIȘÁRE, împoncișări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict; împotrivire. [Var.: împuncișáre s. f.] – V. împoncișa.
ÎMPONCIȘÁRE, împoncișări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict; împotrivire. [Var.: împuncișáre s. f.] – V. împoncișa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împoncișare sf [At: CANTEMIR, HR. 205 / V: ~șire, ~pun~ I Pl: -șări / E: împoncișa] (Înv) 1 Împotrivire. 2 Contrazicere a cuiva. 3 Situație conflictuală. 4 Amenințare a cuiva cu arma. 5 Încrucișare a armelor. 6 Privire dușmănoasă către cineva. 7 Înfigere a unui obiect ascuțit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPONCIȘÁRE, împoncișări, s. f. (Învechit) Acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict, opoziție, împotrivire. Nefiind nici o împoncișare de misiuni între aceste două îndatoriri. I. IONESCU, P. 186. (Și în forma împuncișare) În așa împuncișare de idei se aflau boierii bătrîni cu tineritul... Moldovei. CREANGĂ, A. 153. – Variantă: împuncișáre s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împoncișare f. împotrivire, opozițiune: împoncișare de idei CR. [V. ponciș].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împoncișáre f. Încrucișare, opozițiune: împoncișare de ideĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPUNCIȘÁRE s. f. v. împoncișare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPUNCIȘÁRE s. f. v. împoncișare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPUNCIȘÁRE s. f. v. împoncișare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împoncișa [At: PSALT. 23/26 / V: (înv) ~pom~, (cscj) ~și / Pzi: ~șez / E: în- + ponciș cf împonci] (Înv) 1 vr A se împotrivi cuiva. 2 vr (Îf împonciși) A se contrazice. 3 vr A ajunge într-o situație conflictuală. 4 vt A amenința pe cineva cu arma. 5 vt A încrucișa armele. 6 vr A se uita urât la cineva. 7 vt A înfige un obiect ascuțit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împuncișare sf vz împoncișare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Învechit) 1. Refl. A veni în conflict (cu cineva sau ceva), a fi în dezacord; a se contrazice. Oarecare prejudecăți de boierie... de multe ori se împoncișau cu dreptele sale cugete și fapte. La TDRG. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte ascuțite) A înfige. Frații Buzești îi scăpară zilele [lui Mihai Viteazul], ucigînd la vreme pe turcul care își împoncișase sulița în pîntecele eroului. ODOBESCU, S. III 607.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎMPONCIȘÁ mă ~éz intranz. A veni în conflict cu cineva sau ceva; a fi în dezacord. /în + ponciș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎMPONCIȘÁ ~éz tranz. pop. (obiecte ascuțite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuțișul; a înfige; a împlânta. /în + ponciș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împoncișà v. a întoarce (în direcțiunea opusă): un turc împoncișă sulița asupra lui BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împoncișéz v. tr. (d. ponciș). Întorc contra: a împoncișa ochiĭ, sulița asupra cuĭva. V. refl. Mă opun (Vechĭ). Mă uĭt ponciș: a te împoncișa la cineva. – Vechĭ și ponc-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
împoncișáre (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișắrii; pl. împoncișắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împoncișáre s. f., g.-d. art. împoncișării; pl. împoncișări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împoncișá vb., ind. prez. 1 sg. împoncișéz, 3 sg. și pl. împoncișeáză, 1 pl. împoncișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. împoncișéze; ger. împoncișând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMPONCIȘÁRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, împotrivire, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, opoziție, opunere, rezistență, vrajbă, zâzanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împoncișare s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎMPOTRIVIRE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. OPOZIȚIE. OPUNERE. REZISTENȚĂ. VRAJBĂ. ZÎZANIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT202) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
împoncișare împuncișare
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: animozitate ceartă conflict dezacord dezbinare diferend discordie discuție disensiune dispută divergență gâlceavă litigiu neînțelegere opoziție opunere rezistență vrajbă zâzanie împotrivire învrăjbire 2 exempleexemple
- Nefiind nici o împoncișare de misiuni între aceste două îndatoriri. I. IONESCU, P. 186.surse: DLRLC
- În așa împuncișare de idei se aflau boierii bătrîni cu tineritul... Moldovei. CREANGĂ, A. 153.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi împoncișasurse: DEX '98 DEX '09
împoncișa împoncișare împoncișat împuncișare învechit
- exemple
- Oarecare prejudecăți de boierie... de multe ori se împoncișau cu dreptele sale cugete și fapte. La TDRG.surse: DLRLC
-
- exemple
- Frații Buzești îi scăpară zilele [lui Mihai Viteazul], ucigînd la vreme pe turcul care își împoncișase sulița în pîntecele eroului. ODOBESCU, S. III 607.surse: DLRLC
-
etimologie:
- În + poncișsurse: DEX '98 DEX '09