8 definiții pentru învrăjbire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVRĂJBIRE, învrăjbiri, s. f. Acțiunea de a (se) învrăjbi și rezultatul ei; dușmănie, vrajbă. – V. învrăjbi.
ÎNVRĂJBIRE, învrăjbiri, s. f. Acțiunea de a (se) învrăjbi și rezultatul ei; dușmănie, vrajbă. – V. învrăjbi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învrăjbire sf [At: COD. VOR. 148/4 / Pl: ~ri / E: învrăjbi] 1 Dușmănie. 2 Degradare a relațiilor cu cineva până la dușmănie Si: învrăjbit1 (2), învrăjbitură. 3 Instigare la vrajbă Si: (înv) învrăjbit1 (3), învrăjbitură (3), învrăjmășire (5), învrăjmîșit1 (5). 4 Semănare a discordiei între oameni Si: învrăjbit1 (4), învrăjbitură (4). 5 Animozitate (2). 6 (Înv) Pedeapsă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVRĂJBIRE, învrăjbiri, s. f. Acțiunea de a se învrăjbi și rezultatul ei; dușmănie, vrajbă. Dădu ca pildă de învrăjbire pe feciorul Glanetașului. REBREANU, I. 77. Învrăjbirea din ziua aceea dură multă vreme. DUNĂREANU, CH. 73. Și-a vîrît coada între dînșii diavolul învrăjbirii. ISPIRESCU, U. 2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învrăjbire s. f., g.-d. art. învrăjbirii; pl. învrăjbiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învrăjbire s. f., g.-d. art. învrăjbirii; pl. învrăjbiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învrăjbire s. f., g.-d. art. învrăjbirii; pl. învrăjbiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVRĂJBIRE s. 1. v. neînțelegere. 2. v. dușmănie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVRĂJBIRE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. si pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 2. animozitate, discordie, dușmănie, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zîzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblînzită între voi?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
învrăjbire, învrăjbirisubstantiv feminin
-
- Dădu ca pildă de învrăjbire pe feciorul Glanetașului. REBREANU, I. 77. DLRLC
- Învrăjbirea din ziua aceea dură multă vreme. DUNĂREANU, CH. 73. DLRLC
- Și-a vîrît coada între dînșii diavolul învrăjbirii. ISPIRESCU, U. 2. DLRLC
-
etimologie:
- învrăjbi DEX '09 DEX '98