diferend sn [At: BĂLCESCU, M. V. 217 / V: (înv) ~ntă, ~nță² sf, ~nt, ~ă sf / Pl: ~e / E: fr différend, ger Differenz] Deosebire de opinii între două sau mai multe persoane, state etc. Si: conflict, dezacord, neînțelegere.

DIFEREND, diferende, s. n. Deosebire de păreri între două sau mai multe persoane; neînțelegere, dezacord; conflict. Toate diferendele internaționale pot și trebuie să fie rezolvate pe calea tratativelor pașnice și a consultărilor reciproce. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2688.

DIFEREND s.n. Neînțelegere, dezacord; dispută, nepotrivire de păreri. [Pl. -de, -duri. / < fr. différend].

DIFEREND s. n. deosebire de păreri, neînțelegere, dezacord; dispută. (< fr. différend)

DIFEREND ~e n. Neînțelegere cauzată de nepotrivirea unor interese sau păreri între două sau mai multe persoane; disensiune; dezacord. /<fr. différend

diferend n. contestare asupra unui punct particular.

* diferénd n., pl. e (fr. différend scris greșit îld. différent, d. lat. differens,-éntis, care diferă). Neînțelegere, contestațiune, ceartă.

diferendă sf vz diferend

diferent¹ sn vz diferend

diferentă sf vz diferend

diferență² sf vz diferend

diferend (conflict) s. n., pl. diferende

diferend (conflict) s. n., pl. diferende

diferend s. n., pl. diferende

DIFEREND s. v. neînțelegere.

DIFEREND s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zurbavă, zavistie, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.)