animozitate sf [At: DA / Pl: ~tăți / E: fr animosité] 1 Atitudine ostilă față de cineva. 2 Neînțelegere între două persoane.

ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva, înverșunare. Atmosferă de animozitate.

ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; înverșunare. – Fr. animosité (lat. lit. animositas, -atis).

animozitáte s. f., g.-d. art. animozitắții; pl. animozitắți

ANIMOZITÁTE s. 1. v. neînțelegere. 2. v. dușmănie.

ANIMOZITÁTE s.f. Dușmănie, ură; repulsie; înverșunare. [Cf. fr. animosité, lat. animositas].

ANIMOZITÁTE s. f. dușmănie, ostilitate, ură; repulsie. (< fr. animosité, lat. animositas)

ANIMOZITÁTE ~ăți f. Atitudine ostilă față de cineva; dușmănie; ură. ~ în discuții. /<fr. animosite, lat. animositas, ~atis

animozitate f. 1. ură înfocată; 2. violență în discuțiune.

*animozitáte f. (lat. animósitas, -átis). Ură, pornire, aprindere: a liniști animozitățile.

animozitáte s. f., g.-d. art. animozității; pl. animozități

ANIMOZITATE s. 1. ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (S-a rezolvat ~ dintre ei.) 2. discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zîzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (O ~ aprigă.)