10 definiții pentru dezbinare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZBINÁRE, dezbinări, s. f. Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînțelegere, discordie; conflict, ceartă. – V. dezbina.

DEZBINÁRE, dezbinări, s. f. Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînțelegere, discordie; conflict, ceartă. – V. dezbina.

dezbinare sf [At: (a. 1699) GCR I, 328/11 / V: ~zghi~, (îrg) dejghinare / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pl: ~nări / E: dezbina] 1 (Rar) Desprindere. 2 (Fig) Neînțelegere. 3 (Fig) Scindare a unui grup Si: destrămătură (3). 4 Dezarticulare a oaselor membrelor inferioare la om sau a celor posterioare la animale.

DEZBINÁRE, dezbinări, s. f. Faptul de a (se) dezbina; despărțire, separare (a ceea ce era unit), învrăjbire, discordie. Proprietatea privată este izvorul dezbinării dintre oameni. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 5/1. Pururi cade jertfă cînd, în vremuri de nevoi, Dezbinarea se strecoară sîngeroasă printre noi. DAVILA, V. V. 188. ♦ Contradicție, conflict; dezacord. El... este astăzi pradă grelei dezbinări cu sine însuși. GALACTION, O. I 172.

dezbináre f. Despicare, despărțire. Fig. Discordie, învrăjbire.

desbinare f. acțiunea de a desbina și rezultatul ei: neînțelegere, vrajbă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezbinare s. f., g.-d. art. dezbinării; pl. dezbinări

dezbináre s. f., g.-d. art. dezbinării; pl. dezbinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZBINÁRE s. v. neînțelegere.

DEZBINARE s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dilerend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.)

Intrare: dezbinare
dezbinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezbinare
  • dezbinarea
plural
  • dezbinări
  • dezbinările
genitiv-dativ singular
  • dezbinări
  • dezbinării
plural
  • dezbinări
  • dezbinărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezbinare, dezbinărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dezbina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.