10 definiții pentru dezbinare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZBINÁRE, dezbinări, s. f. Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînțelegere, discordie; conflict, ceartă. – V. dezbina.

DEZBINÁRE, dezbinări, s. f. Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînțelegere, discordie; conflict, ceartă. – V. dezbina.

dezbinare sf [At: (a. 1699) GCR I, 328/11 / V: ~zghi~, (îrg) dejghinare / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pl: ~nări / E: dezbina] 1 (Rar) Desprindere. 2 (Fig) Neînțelegere. 3 (Fig) Scindare a unui grup Si: destrămătură (3). 4 Dezarticulare a oaselor membrelor inferioare la om sau a celor posterioare la animale.

DEZBINÁRE, dezbinări, s. f. Faptul de a (se) dezbina; despărțire, separare (a ceea ce era unit), învrăjbire, discordie. Proprietatea privată este izvorul dezbinării dintre oameni. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 5/1. Pururi cade jertfă cînd, în vremuri de nevoi, Dezbinarea se strecoară sîngeroasă printre noi. DAVILA, V. V. 188. ♦ Contradicție, conflict; dezacord. El... este astăzi pradă grelei dezbinări cu sine însuși. GALACTION, O. I 172.

dezbináre f. Despicare, despărțire. Fig. Discordie, învrăjbire.

desbinare f. acțiunea de a desbina și rezultatul ei: neînțelegere, vrajbă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezbináre s. f., g.-d. art. dezbinắrii; pl. dezbinắri

dezbináre s. f., g.-d. art. dezbinării; pl. dezbinări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZBINÁRE s. v. neînțelegere.

DEZBINARE s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dilerend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.)

Intrare: dezbinare
dezbinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezbinare
  • dezbinarea
plural
  • dezbinări
  • dezbinările
genitiv-dativ singular
  • dezbinări
  • dezbinării
plural
  • dezbinări
  • dezbinărilor
vocativ singular
plural

dezbinare

etimologie:

  • vezi dezbina
    surse: DEX '98 DEX '09