împoncișare sf [At: CANTEMIR, HR. 205 / V: ~șire, ~pun~ I Pl: -șări / E: împoncișa] (Înv) 1 Împotrivire. 2 Contrazicere a cuiva. 3 Situație conflictuală. 4 Amenințare a cuiva cu arma. 5 Încrucișare a armelor. 6 Privire dușmănoasă către cineva. 7 Înfigere a unui obiect ascuțit.

ÎMPONCIȘARE, împoncișări, s. f. (Învechit) Acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict, opoziție, împotrivire. Nefiind nici o împoncișare de misiuni între aceste două îndatoriri. I. IONESCU, P. 186. (Și în forma împuncișare) În așa împuncișare de idei se aflau boierii bătrîni cu tineritul... Moldovei. CREANGĂ, A. 153. – Variantă: împuncișare s. f.

împoncișare f. împotrivire, opozițiune: împoncișare de idei CR. [V. ponciș].

împoncișáre f. Încrucișare, opozițiune: împoncișare de ideĭ.

împoncișire sf vz împoncișare corectat(ă)

împuncișare sf vz împoncișare

împoncișare (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișării; pl. împoncișări

împoncișare (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișării; pl. împoncișări

împoncișare s. f., g.-d. art. împoncișării; pl. împoncișări

ÎMPONCIȘARE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, împotrivire, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, opoziție, opunere, rezistență, vrajbă, zâzanie.

împoncișare s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎMPOTRIVIRE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. OPOZIȚIE. OPUNERE. REZISTENȚĂ. VRAJBĂ. ZÎZANIE.