5 intrări
79 de definiții
din care- explicative (47)
- morfologice (13)
- relaționale (8)
- etimologice (2)
- specializate (5)
- enciclopedice (3)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MORÓI, moroi, s. m. (În superstiții) Strigoi, vârcolac, pricolici. – Cf. sl. mora.
MORÓI, moroi, s. m. (În superstiții) Strigoi, vârcolac, pricolici. – Cf. sl. mora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
moroi3 vti [At: PAMFILE, DUȘM. 131 / Pzi: ~esc / E: moroi2] 1-2 (Reg; d. strigoi) A vizita noaptea casa în care s-a născut, a apărea înaintea oamenilor, speriindu-i, umplându-i de groază.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moroi5 v vz murui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moroi2, ~oaie smf [At: ANON. CAR. / V: muroi / Pl: nct / E: slv мора cf boroi] 1 (Mtp) Stafie, strigoi despre care se crede că ar proveni dintr-un copil mort nebotezat, ucis sau înmormântat de viu sau dintr-un mort neputrezit căruia nu i s-a făcut slujba religioasă. 2 (Mtp) Duh rău despre care se crede că ar suge sângele și laptele vitelor sau că ar speria copiii Si: (reg) moromeț, mortăciune. 3 (Mtp; reg) Persoană despre care se crede că are puterea de a deochea copiii. 4 (Reg; fig) Persoană înaltă, grasă, greoaie, roșie la față. 5-6 (Reg; fig) Persoană (tăcută, morocănoasă (1) sau) gata oricând să facă rău cuiva. 7 (Reg; fig) Persoană prefăcută.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moroi1 smi [At: BĂCESCU, P. 37 / E: ns cf morun2] (Reg) 1 Pește de baltă nedefinit mai îndeaproape. 2 (Lpl) Pește sărat adus spre vânzare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moroi4 v vz mormăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORÓI, moroi, s. m. (În superstiții) Stafie, strigoi. Era cît pe-aci să-l înțepe cu un ac, să nu se întîmple cumva să-l îngroape de viu, să se facă moroi. REBREANU, I. 57. Toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii, tricolicii. ALECSANDRI, T. 616.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORÓI ~ m. 1) (în superstiții) Sufletul unui mort despre care se crede că iese noaptea din mormânt în chip de fantomă pentru a pricinui rele celor vii; strigoi. 2) pop. rar Om închis la suflet. /cf. sl. mora
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moróĭ m., pl. tot așa (d. vsl. bg. sîrb. rut. pol. mora, vis oribil, rus. kikimora, stahie, alb. móră, ngr. móra, înrudit cu vgerm. marâ, stahie, ngerm. mahr, care există în fr. cauchemar, vis oribil). Strigoĭ făcut din copil mort nebotezat. – În Ban. mu- (Șez. 36, 96).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORMĂÍ, mórmăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi. ◊ Loc. adv. Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. [Prez. ind. și: mormăiesc. – Var.: (reg.) mornăí vb. IV] – Mor + m[or] + suf. -ăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORMĂÍ, mórmăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi. ◊ Loc. adv. Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. [Prez. ind. și: mormăiesc. – Var.: (reg.) mornăí vb. IV] – Mor + m[or] + suf. -ăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MORNĂÍ vb. IV v. mormăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORNĂÍ vb. IV v. mormăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MORNĂÍ vb. IV v. mormăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MURUÍ, muruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi. ♦ A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. 2. A unge suprafața unui aluat cu muruială (3), înainte de a-l băga în cuptor. 3. A mânji, a murdări; a mâzgăli. – Cf. ucr. murovati.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mărnăi v vz mormăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mârmăi v vz mormăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mârnăi v vz mormăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mârnâi v vz mormăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
morăi2 v vz mormăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mormăi1 vi [At: CANTEMIR, IST. 121 / V: mâr~, mârnăi, mârnâi, ~răi, ~ăni, ~moi, ~moni, ~rnăi, ~roi, murăi, mur~, murmui / Pzi: mormăi, (rar) ~iesc / E: mor + m(or) + -ăi] 1 vi (D. urși) A scoate sunete scurte și joase, specifice speciei Si: (reg) a mormorosi, a murmura. 2 vi (Pex; d. alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului Vz a mârăi, a miorlăi. 3 vi (Reg; d. porumbei) A gânguri. 4 vi (Reg; d. albine și muște) A bâzâi. 5 vi (D. oameni) A scoate sunete neclare pe un ton scăzut sau nazal, a vorbi nedeslușit, pentru a-și manifesta nemulțumirea, indignarea Si: a bombăni, a mârăi, a mogorogi, a mondăni (1), a mormoti, a murmura. 6 vi (Trs; d. copii) A scânci. 7 vt A fredona cu voce scăzută și pe nas. 8 vi (Pex) A protesta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mormăi2 vt [At: ALR I, 1847/835 / Pzi: mormăi / E: nct] (Reg) A da formă aluatului Si: a soage.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mormăni v vz mormăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mormoi v vz mormăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mormoni v vz mormăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mornăi v vz mormăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
murăi v vz mormăi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
murmăi v vz mormăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
murmui2 v vz mormăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muroi3, ~oaie smf vz moroi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
murui1 [At: HERODOT (1645), 43 / V: (reg) moroi / Pzi: ~esc și (reg) murui / E: cf ucr муровати] 1 vt A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă Si: a lipi, (reg) a mânji, a murlui (1), a măltări. 2 vt (Îrg) A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. 3 vt (Îrg) A spoi cu var Si: a vărui. 4 vt (Reg) A trage o dungă neagră în jurul ferestrelor casei, în exterior. 5 vt (Îvr) A mâzgăli. 6 vt (Reg) A unge murdărind. 7 vt (Pex) A murdări. 8 vi (Buc) A face murdărie (1). 9 vi (Reg) A unge suprafața unui aluat cu muruială (8). 10 (Îrg) vt A spoi cu humă Si: a humui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
murui2 vt [At: ODOBESCU, S. II, 514 / Pzi: ~esc / E: mur1 + -ui] (Nob) A zidi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MURUÍ, muruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi. ♦ A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. 2. (Reg.) A unge suprafața unui aluat cu muruială (3), înainte de a-l băga în cuptor. 3. (Reg.) A mânji, a murdări; a mâzgăli. – Cf. ucr. murovati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MĂRNĂÍ vb. IV v. mormăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORMĂÍ, mórmăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei. Îl legă la bubă și ursul plecă mormăind. ISPIRESCU, L. 326. 2. (Despre oameni) A scoate sunete neclare pe un ton coborît, gros; a vorbi nedeslușit sau cu intenția de a manifesta o nemulțumire, a murmura, a bombăni. Da s-a lăsat afară ger grozav, mormăie fratele tatii. STANCU, D. 106. Tudor Șoimaru mormăia nemulțămit, – cînd boierul care suia costișa spre ei îi chiui cu voie bună. SADOVEANU, O. VII 82. Se repezi afară în coridor, mormăind în treacăt către căpitan. REBREANU, R. I 15. ◊ Tranz. Cătră amiază, mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină ce ne învățase domnul profesor. SADOVEANU, N. F. 32. D-abia a putut deschide gura mormăind ceva neînțeles. CARAGIALE, P. 144. – Prez. ind. și: mormăiesc (SADOVEANU, O. VII 214). – Variante: mărnăí (CREANGĂ, A. 68), mornăí (MARIAN, O. I 218) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MURUÍ, muruiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A acoperi pereții unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi, a vărui. În cîteva zile toți patru pereții erau lipiți și muruiți. SLAVICI, N. I 20. ♦ A astupa crăpăturile sau golurile mici din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. 2. A uda cu apă sau a unge cu ou, grăsime etc. suprafața unui aluat înainte de a-l băga în cuptor. (Refl. pas.) [Colacii] se muruiesc (se ung) cu muruială făcută din făină de grîu muiată în apă gălbuie. ȘEZ. V 138. 3. A unge cu ceva care murdărește, a mîzgăli. Mă murui cu dohot de sus pînă jos. HOGAȘ, DR. II 148.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRNĂÍ vb. IV. v. mormăi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A MORMĂÍ mórmăi intranz. 1) (despre urși) A scoate sunete scurte și înfundate, caracteristice speciei; a face „mor-mor”. 2) fig. fam. (despre persoane) A vorbi încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bombăni; a bodogăni; a mârâi; a boscorodi; a bălmăji. /mor + m(or) + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A MURUÍ ~iésc tranz. 1) (pereții sau pardoseala unei case) A acoperi cu un strat de lut muiat cu apă; a lipi. 2) A da cu var; a vărui. 3) pop. (pâinea și alte produse de panificație) A unge la suprafață cu un amestec special înainte de a da la cuptor. 4) pop. A face să se murdărească; a murdări; a păta; a mânji. /cf. ucr. murovati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MURUI vb. (Mold.) A mîzgăli, a murdări. O basnă ciudată ca aceasta alcătuind, prostimii să o crează, cu condeiul hîrtia au muruit. CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. ucr. murovati. Cf. f e ș t e l i, i m a, m î z g ă i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mârnăì v. Mold. a mormăi: încep a mârnăi printre gard CR. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mormăì v. 1. a scoate un glas înfundat: ursul mormăe; 2. fig. a-și arăta nemulțumirea prin murmure. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moroiu m. strigoiu mic (din copil mort nebotezat) ce vine de cere țâță la mama sa: strigoii, moroii, tricolicii, vârcolacii AL. [Serb. MORA, incub].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
muruì v. a netezi pereții unei case. [Serb. MURA, humă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mî́rnîĭ, V. mornîĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mórmăĭ, mórnăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. ca și mîrîĭ și murmur; rus. murnýkatĭ, a toarce ca pisica; ung. mormolni și mormogni, germ. murmeln, a mormăi). Scot un glas ca ursu supărat. Fig. Murmur, bodogănesc, vorbesc singur de cĭudă. – Și mormoĭ (NPl. Ceaur, 102), mîrnîĭ și mormorosesc. V. borborosesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mórmoĭ v. intr. V. mormăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mormorosésc și mórnăĭ, V. mormăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
muróĭ, V. moroĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
muruĭésc v. tr. (sîrb. dial. mura, humă). Mold. Trans. Lipesc (spoĭesc) cu lut o casă țărănească. Murdăresc, mînjesc: a-țĭ murui mînile.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
moroi (pop.) s. m., pl. moroi, art. moroii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
moroi (pop.) s. m., pl. moroi, art. moroii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
morói s. m., pl. morói, art. moróii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mormăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. mormăi, 3 mormăie, imperf. 1 mormăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să mormăi, 3 să mormăie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
murui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muruiesc, 3 sg. muruiește, imperf. 1 muruiam; conj. prez. 1 sg. să muruiesc, 3 să muruiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mormăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. mormăi, 3 mormăie, imperf. 3 sg. mormăia; conj. prez. 3 să mormăie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
murui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muruiesc, imperf. 3 sg. muruia; conj. prez. 3 să muruiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mormăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. mórmăie, imperf. 3 sg. mormăiá
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
muruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muruiésc, imperf. 3 sg. muruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. muruiáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mormăi (ind. prez. 1 sg. mormăi, 3 sg. și pl. mormăie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
murui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muruiesc, conj. muruiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
mormăesc, -măe 3, -măiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
moroiu, -oi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MORÓI s. v. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moroi s. v. APARIȚIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORMĂÍ vb. v. bombăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MURUÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MURUÍ vb. v. lipi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MORMĂI vb. a bălmăji, a bÎigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MURUI vb. a lipi, (înv. și reg.) a spoi, (reg.) a lutui, a măltări, a mînji, a murlui, a tencui. (A ~ pereții unei case țărănești.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
murui vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
morói (morói), s. m. – Vampir, fantomă în care se încarnează copilul mort nebotezat. Sl. mora „vrăjitoare”, cf. sb., cr., slov., pol. mora „coșmar”, alb. morë, ngr. μόρα (Cihac, II, 203; Pascu, Arch. Rom., VII, 563), bg. marok (Conev 106). Der. din ngr. μωρόν „copil” (Bogrea, Dacor., I, 265) ni se pare mai puțin convingătoare. – Der. moroaie, s. f. (fantomă, spiriduș, duh rău).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muruí (-uésc, muruít), vb. – 1. A tencui, a zugrăvi, a drișcui. – 2. A (se) unge. – 3. A mînji, a murdări. Sb. mura „noroi” (Cihac, II, 206; Tiktin; Candrea). – Der. muruială, s. f. (tencuială, lipit cu lut).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
morói, morói, s.m. (pop.) 1. strigoi, vârcolac, pricolici. 2. nume de pește de baltă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
morói, (muroi), s.m. – (mit.) Strigoi, vârcolac; pricolici. – Din sl. mora „vrăjitoare” (DER, DEX, MDA), cf. srb., pol. mora „coșmar”, alb. morë (Cihac, cf. DER) + suf. -oi.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
morói, (muroi), s.m. – (mit.) Strigoi, vârcolac, pricolici. – Sl. mora „vrăjitoare”, cf. srb., pol. mora „coșmar”, alb. morë.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muruí, muruiesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A lipi cu lut pereții caselor tradiționale; a unge, a tencui. 2. A (se) murdări, a (se) mânji (pe față, pe mâini; de obicei în timpul mesei și ref. la copii). – Din sl. mura „noroi, humă” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Tiktin, Candrea cf. DER); cf. ucr. murovati (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muruí, muruiesc, vb. tranz. – 1. A lipi cu lut pereții caselor tradiționale; a unge, a tencui. 2. A (se) murdări, a (se) mânji (pe față, pe mâini; de obicei în timpul mesei și ref. la copii). – Din sl. mura „noroi” (Cihac, Tiktin, Candrea cf. DER); Cf. ucr. murovati (DEX).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
morói, -oáie, moroi, -oaie s. m. și f. (în credințele populare) 1. Strigoi, stafie, despre care se crede că ar proveni dintr-un copil mort nebotezat, ucis sau înmormântat de viu sau dintr-un mort neputrezit, căruia nu i s-a făcut slujba religioasă; duh rău care ar suge sângele și laptele vitelor sau care ar speria copiii; mortăciune, moromeț. 2. (Reg.) Om despre care se crede că are puterea de a deochea copiii. [Var.: murói, -oáie s. m. și f.] – Din sl. mora.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOROI subst. = strigoi. 1. Moroe t. (Mus); Moroaia, n. marital (Hur). 2. Moro/eni, -ești ss.; -ianu fam. 3. Cf. Moroina b. (16 B II 387).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
murói, -oáie s. m. și f. v. moroi.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRNĂÍ vb. IV v. mormăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
moroi, moroisubstantiv masculin
-
- Era cît pe-aci să-l înțepe cu un ac, să nu se întîmple cumva să-l îngroape de viu, să se facă moroi. REBREANU, I. 57. DLRLC
- Toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii, tricolicii. ALECSANDRI, T. 616. DLRLC
-
etimologie:
- mora DEX '98 DEX '09
mormăi, mormăiverb
- 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mormorosi
- Îl legă la bubă și ursul plecă mormăind. ISPIRESCU, L. 326. DLRLC
- 1.1. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. DEX '09 DEX '98
-
- 2. (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Da s-a lăsat afară ger grozav, mormăie fratele tatii. STANCU, D. 106. DLRLC
- Tudor Șoimaru mormăia nemulțămit, – cînd boierul care suia costișa spre ei îi chiui cu voie bună. SADOVEANU, O. VII 82. DLRLC
- Se repezi afară în coridor, mormăind în treacăt către căpitan. REBREANU, R. I 15. DLRLC
- Cătră amiază, mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină ce ne învățase domnul profesor. SADOVEANU, N. F. 32. DLRLC
- D-abia a putut deschide gura mormăind ceva neînțeles. CARAGIALE, P. 144. DLRLC
- Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Mor + m[or] + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09
murui, muruiescverb
- 1. A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În cîteva zile toți patru pereții erau lipiți și muruiți. SLAVICI, N. I 20. DLRLC
- 1.1. A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
-
- [Colacii] se muruiesc (se ung) cu muruială făcută din făină de grîu muiată în apă gălbuie. ȘEZ. V 138. DLRLC
-
- 3. Jegoși, murdări, mânji, mâzgăli, păta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă murui cu dohot de sus pînă jos. HOGAȘ, DR. II 148. DLRLC
-
etimologie:
- murovati DEX '98 DEX '09