14 definiții pentru stafie stahie ștafie

STAFÍE, stafii, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stáfie] – Cf. ngr. stihíon.

STAFÍE, stafii, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stáfie] – Cf. ngr. stihíon.

STAFÍE, stafii, s. f. Fantomă, nălucă, vedenie, strigoi. Stafiile piraților voinici, romantici, aprigi în aventură și dragoste, umplu insula cu duhul lor. RALEA, O. 69. Slab de înger nu mă știu; stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45. Pătrunse înăuntru, așa cum pătrund stafiile, fără zgomot. ANGHEL, PR. 130. ◊ Fig. (Familiar) Epitet dat unei persoane bătrîne, scheletice. Baba o ține cam din scurt [pe fată] și, pe cît am văzut, nu mă mistuie de loc stafia. contemporanul, VII 489. – Accentuat și: stáfie. - Variante: (învechit) stahíe (RUSSO, S. 100, ALECSANDRI, T. I 204, NEGRUZZI, S. I 206), ștáfie (NEGRUZZI, S. II 121) s. f.

stafíe s. f., art. stafía, g.-d. art. stafíei; pl. stafíi, art. stafíile

stafíe s. f., art. stafía, g.-d. art. stafíei; pl. stafíi, art. stafíile

STAFÍE s. 1. v. fantomă. 2. v. strigoi.

STAFÍE ~i f. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; spirit; vedenie; arătare; nălucă; fantomă. 2) fig. Persoană slabă, înaltă și urâtă. [G.-D. stafiei] /cf. ngr. stihíon, alb. stihi, stihjo

stafie f. 1. geniu păzitor al locurilor și zidurilor părăsite: zidarii obișnuiau. în nainte, spre a da tărie nouelor clădiri, de a îngropa în temelie umbra cuiva măsurată cu o trestie; se credea că cel cu umbra furată muria până în 40 de zile și devenia stafia nevăzută a casei; 2. fantomă, spectru: umbre, stafii despletite AL.; 3. fig. femeie bătrână și urîtă: să fugim până nu se trezește stafia AL. [Macedo-rom. stihie, stafie = gr. mod. STOIHEÍON (v. stihie)].

STAHÍE s. f. v. stafie.

stáhie (Mold. Munt. est), stáfie (Munt. est) și stafíe (Munt. vest. Olt.) f. (ngr. stihio [d. vgr. stoiheion] element, spirit, stahie; alb. stihi, stihĭó, stahie. V. stihie). Geniŭ (spirit) care, după credința poporuluĭ, locuĭește pin ruine și alte locurĭ fioroase: badea Ion se teme răŭ de stahiĭ! – Și stahíe, spahie și spafie (Munt. vest) și spáfie (Bz.). V. strigoĭ nălucă, schimă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

STAFIE s. 1. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. 2. strigoi, (pop.) moroi, pricolici, vîrcolac, (Transilv.) șișcoi.

Intrare: stafie
  • pronunție: staf'ie, st'afie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stafie stafia
plural stafii stafiile
genitiv-dativ singular stafii stafiei
plural stafii stafiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ștafie ștafia
plural ștafii ștafiile
genitiv-dativ singular ștafii ștafiei
plural ștafii ștafiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stahie stahia
plural stahii stahiile
genitiv-dativ singular stahii stahiei
plural stahii stahiilor
vocativ singular
plural

stafie stahie ștafie

  • 1. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fantomă nălucă strigoi vedenie 3 exemple
    exemple
    • Stafiile piraților voinici, romantici, aprigi în aventură și dragoste, umplu insula cu duhul lor. RALEA, O. 69.
      surse: DLRLC
    • Slab de înger nu mă știu; stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45.
      surse: DLRLC
    • Pătrunse înăuntru, așa cum pătrund stafiile, fără zgomot. ANGHEL, PR. 130.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat familiar Persoană urâtă (și slabă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Baba o ține cam din scurt [pe fată] și, pe cît am văzut, nu mă mistuie de loc stafia. CONTEMPORANUL, VII 489.
        surse: DLRLC

etimologie: