25 de definiții pentru mâzgăli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂZGĂLI, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângăli vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli.

MÂZGĂLI, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângăli vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli.

mâzgăli vt [At: BĂRAC, ap. TDRG / V: (reg) măz~, ~gâli, zmângăli / S și: măsgăli / Pzi: ~lesc / E: mâzgă + -ăli] 1-2 A murdări (1, 3). 3 Pex (Reg) A spăla prost, fără a îndepărta murdăria Si: a mozoli. 4 (Trs) A murui1 (1) cu pământ. 5 A scrie, a desena sau a picta urât, neîndemânatic, murdărind hârtia, pânza etc. Si: a mânji (4). 6 (Pgn; dep) A scrie. 7 (Pgn; dep) A desena. 8 (Pgn; dep) A picta.

A MÂZGĂLI ~esc 1. tranz. 1) A umple de murdărie; a murdări; a păta; a mânji. 2) A scrie urât și murdar. 3) A desena sau a scrie neglijent. 2. intranz. fig. fam. A crea ceva fără talent și fără inspirație. /mâzgă + suf. ~ăli

ZMÂNGĂLI vb. IV v. mâzgăli.

MÎZGĂLI, mîzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urît și murdar, a desena sau a picta ceva neîndemînatic, neglijent, mînjind hîrtia sau pînza. Chirilă își scotea carnetul unsuros din buzunar, mîzgtlea în el ceva, apoi îngîna încet. DUNĂREANU, N. 13. ♦ Fig. A scrie, a compune ceva neîndemînatic, fără pricepere, fără talent. Ai mîzgălit și tu trei articole de gazetă. CAMIL PETRESCU, T. II 24. 2. A murdări, a păta, a mînji. Dintr-un grup de oameni se desfăcu brutarul, mîzgălit de cocă și făină. ARGHEZI, P. T. 118. Mîzgălesc păreții. EMINESCU, N. 118. – Variantă: smîngăli (BOGZA, C. O. 340) vb. IV.

ZMÎNGĂLI vb. IV. v. mîzgăli.

măzgălì v. a mânji, mai ales hârtia. [Compromis între mâzgă și mânzăli].

smângălì v. a măzgăli. [Alterațiune din mâzgălì].

mîzgălésc v. tr. (rudă cu rut. mazgulĭáti, a mîzgăli, d. mázati, a șterge, a unge. V. mînjesc. Cp. și cu ngr. mazalízo scrobesc, ung. mozgolódni, a se fîțîi, și rom. bîrcîĭ, „rătăcesc” și „mîzgălesc”). Vest. Bîrcîĭ, feștelesc (cu cerneală saŭ cu creĭonu). – Și măzgălesc, mîzgîlesc, zmîngălesc și bîzgîlesc. Și mozgolesc (Năsăud).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mâzgăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălesc, 3 sg. mâzgălește, imperf. 1 mâzgăleam; conj. prez. 1 sg. să mâzgălesc, 3 să mâzgălească

mâzgăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălesc, imperf. 3 sg. mâzgălea; conj. prez. 3 să mâzgălească

mâzgăli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâzgălesc, imperf. 3 sg. mâzgălea; conj. prez. 3 sg. și pl. mâzgălească

zmângăli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zmângălesc, 3 sg. zmângălește, imperf. 1 zmângăleam; conj. prez. 1 sg. să zmăngălesc, 3 să zmângălească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂZGĂLI vb. 1. (rar) a mânji. (~ hârtia.) 2. (reg.) a tămânji. (~ un portret.)

MÎZGĂLI vb. 1. (rar) a mînji. (~ hîrtia.) 2. (reg.) a tămînji. (~ un portret.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎZGĂLÍ vb. IV. T r a n z. 1. A murdări, a mînji, a păta. Pentru ce pricină v-ați mîzgălit obrazele cu cenușă și cu cărbuni negri? BĂRAC, ap. TDRG, cf. POLIZU. Căprarul se opri lîngă tulpina unui brad foarte gros, cu coaja crestată și mîzgălită de rășină. REBREANU, NUV. 289. Dintr-un grup de oameni se desfăcu brutarul, mîzgălit de cocă și făină. ARGHEZI, P. T. 118. Și-a măzgălit cămașa. ALR II 3 363/182, 272, 284, 349. (R e f l.) Spală-ți mînile, că tot te-ai mîzgălit. BREBENEL, GR. P. M-am mâzgălit dă sînge. ALR II 3 477/310, 334, cf. 3 209/325. ◊ F i g. S-au dat spre curvie și beție, drept aceea s-au otrăvit de aceia ale cărora muieri și fete le măsgălise. ȘINCAI, HR. II, 25/1. ♦ P. e x t. (Regional) A spăla prost, fără a îndepărta murdăria, a spăla de mîntuială, a mozoli (3). Numa l-a mîzgîlit. N-a spălat bine. ȘEZ. IX, 149. ♦ (Prin Transilv.) A murui1 (1) (cu pămînt). Cf. ALRM II/I h 279, A I 12, 13. 2. A scrie, a desena sau a picta urît, neîndemînatic, murdărind hîrtia, pînza etc., a mînji; p. g e n e r. (adesea depreciativ sau glumeț) a scrie, a desena sau a picta. Mîzgăiesc păreții. EMINESCU, N. 118. Își scotea carnetul unsuros din buzunar, mîzgălea în el ceva, apoi îngîna încet. DUNĂREANU, N. 13. Mîzgălise versuri spre a-și ușura inima. REBREANU, I. 136. Ai mîzgălit și tu trei articole de gazetă și acum vorbești de arta nouă. CAMIL PETRESCU, T. II, 24. Condica de consultații de la spital era toată mîzgălită de schițe admirabile. BART, E. 172. Inspectorul a scos un teanc de hîrtii. A început a mîzgăli hîrtia. STANCU, D. 303, cf. id. R. A. IV, 39. Potrivi pe genunchi o hîrtie și începu să mîzgălească la întîmplare niște semne fără înțeles. V. ROM. aprilie 1 954, 133. Omul nu mai îndrăznește. . . să spună că bărzăunii au fost mîzgâliți chiar de domnul Mihalache pe recipisă. PAS, Z. I, 154. Tocmai începuse să mîzgălească cu degetul niscai figuri pe aripa prăfuită a trăsurii. GALAN, Z. R. 10. ◊ A b s o l. Să nu mîzgălească mult. Note concise, vibrante, asta trebuie. REBREANU, R. I, 183. ◊ F i g. Vîrfurile cele mai înalte zgîrie cerul pe alocuri, zmîngălind cu calcarul lor cîteva stele albe. BOGZA, O. 340. – Scris și: mîsgăli. – Prez. ind.: mîzgăiesc. – Și: (regional) mîzgîlí, măzgălí, zmîngăli vb. IV. – Mîzgă + suf. -ăli.

Intrare: mâzgăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâzgăli
  • mâzgălire
  • mâzgălit
  • mâzgălitu‑
  • mâzgălind
  • mâzgălindu‑
singular plural
  • mâzgălește
  • mâzgăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mâzgălesc
(să)
  • mâzgălesc
  • mâzgăleam
  • mâzgălii
  • mâzgălisem
a II-a (tu)
  • mâzgălești
(să)
  • mâzgălești
  • mâzgăleai
  • mâzgăliși
  • mâzgăliseși
a III-a (el, ea)
  • mâzgălește
(să)
  • mâzgălească
  • mâzgălea
  • mâzgăli
  • mâzgălise
plural I (noi)
  • mâzgălim
(să)
  • mâzgălim
  • mâzgăleam
  • mâzgălirăm
  • mâzgăliserăm
  • mâzgălisem
a II-a (voi)
  • mâzgăliți
(să)
  • mâzgăliți
  • mâzgăleați
  • mâzgălirăți
  • mâzgăliserăți
  • mâzgăliseți
a III-a (ei, ele)
  • mâzgălesc
(să)
  • mâzgălească
  • mâzgăleau
  • mâzgăli
  • mâzgăliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmingăli
  • zmingălire
  • zmingălit
  • zmingălitu‑
  • zmingălind
  • zmingălindu‑
singular plural
  • zmingălește
  • zmingăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmingălesc
(să)
  • zmingălesc
  • zmingăleam
  • zmingălii
  • zmingălisem
a II-a (tu)
  • zmingălești
(să)
  • zmingălești
  • zmingăleai
  • zmingăliși
  • zmingăliseși
a III-a (el, ea)
  • zmingălește
(să)
  • zmingălească
  • zmingălea
  • zmingăli
  • zmingălise
plural I (noi)
  • zmingălim
(să)
  • zmingălim
  • zmingăleam
  • zmingălirăm
  • zmingăliserăm
  • zmingălisem
a II-a (voi)
  • zmingăliți
(să)
  • zmingăliți
  • zmingăleați
  • zmingălirăți
  • zmingăliserăți
  • zmingăliseți
a III-a (ei, ele)
  • zmingălesc
(să)
  • zmingălească
  • zmingăleau
  • zmingăli
  • zmingăliseră
mâzgâli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smângăli
  • smângălire
  • smângălit
  • smângălitu‑
  • smângălind
  • smângălindu‑
singular plural
  • smângălește
  • smângăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smângălesc
(să)
  • smângălesc
  • smângăleam
  • smângălii
  • smângălisem
a II-a (tu)
  • smângălești
(să)
  • smângălești
  • smângăleai
  • smângăliși
  • smângăliseși
a III-a (el, ea)
  • smângălește
(să)
  • smângălească
  • smângălea
  • smângăli
  • smângălise
plural I (noi)
  • smângălim
(să)
  • smângălim
  • smângăleam
  • smângălirăm
  • smângăliserăm
  • smângălisem
a II-a (voi)
  • smângăliți
(să)
  • smângăliți
  • smângăleați
  • smângălirăți
  • smângăliserăți
  • smângăliseți
a III-a (ei, ele)
  • smângălesc
(să)
  • smângălească
  • smângăleau
  • smângăli
  • smângăliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măzgăli
  • măzgălire
  • măzgălit
  • măzgălitu‑
  • măzgălind
  • măzgălindu‑
singular plural
  • măzgălește
  • măzgăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măzgălesc
(să)
  • măzgălesc
  • măzgăleam
  • măzgălii
  • măzgălisem
a II-a (tu)
  • măzgălești
(să)
  • măzgălești
  • măzgăleai
  • măzgăliși
  • măzgăliseși
a III-a (el, ea)
  • măzgălește
(să)
  • măzgălească
  • măzgălea
  • măzgăli
  • măzgălise
plural I (noi)
  • măzgălim
(să)
  • măzgălim
  • măzgăleam
  • măzgălirăm
  • măzgăliserăm
  • măzgălisem
a II-a (voi)
  • măzgăliți
(să)
  • măzgăliți
  • măzgăleați
  • măzgălirăți
  • măzgăliserăți
  • măzgăliseți
a III-a (ei, ele)
  • măzgălesc
(să)
  • măzgălească
  • măzgăleau
  • măzgăli
  • măzgăliseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmângăli
  • zmângălire
  • zmângălit
  • zmângălitu‑
  • zmângălind
  • zmângălindu‑
singular plural
  • zmângălește
  • zmângăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmângălesc
(să)
  • zmângălesc
  • zmângăleam
  • zmângălii
  • zmângălisem
a II-a (tu)
  • zmângălești
(să)
  • zmângălești
  • zmângăleai
  • zmângăliși
  • zmângăliseși
a III-a (el, ea)
  • zmângălește
(să)
  • zmângălească
  • zmângălea
  • zmângăli
  • zmângălise
plural I (noi)
  • zmângălim
(să)
  • zmângălim
  • zmângăleam
  • zmângălirăm
  • zmângăliserăm
  • zmângălisem
a II-a (voi)
  • zmângăliți
(să)
  • zmângăliți
  • zmângăleați
  • zmângălirăți
  • zmângăliserăți
  • zmângăliseți
a III-a (ei, ele)
  • zmângălesc
(să)
  • zmângălească
  • zmângăleau
  • zmângăli
  • zmângăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâzgăli, mâzgălescverb

  • 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Chirilă își scotea carnetul unsuros din buzunar, mîzgălea în el ceva, apoi îngîna încet. DUNĂREANU, N. 13. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Ai mîzgălit și tu trei articole de gazetă. CAMIL PETRESCU, T. II 24. DLRLC
  • 2. A umple de murdărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Dintr-un grup de oameni se desfăcu brutarul, mîzgălit de cocă și făină. ARGHEZI, P. T. 118. DLRLC
    • format_quote Mîzgălesc păreții. EMINESCU, N. 118. DLRLC
etimologie:
  • Mâzgă + sufix -ăli. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.