LIPI, lipesc, vb. IV. 1. Tranz. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice; fig. a se închide fără voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ◊ Expr. A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor. 5. Tranz. și refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palmă = a trage, a da cuiva o palmă. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva). 6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din sl. lĕpiti.

lipi [At: PSALT. HUR. 17^r/25 / V: (înv) lepi / Pzi: ~pesc / E: slv лѣпити] 1 vt (C. i. obiecte sau părți ale lor) A asambla cu ajutorul unei substanțe adezive Si: a atașa, a fixa, a prinde. 2 vt (C. i. obiecte sau părți ale lor) A uni printr-un procedeu tehnic Si: a suda. 3 vr A se fixa de ceva Si: a se agăța, a se prinde. 4 vr (D. două sau mai multe obiecte) A se prinde unul de altul. 5 vr (Îe) A se ~ ca scaiul (de cineva) A însoți permanent, stânjenind pe cineva. 6 vr (D. ochi sau pleoape) A se deschide greu sau incomplet din cauza unor secreții patologice. 7 vr (D. ochi sau pleoape) A se închide din cauza somnului sau a oboselii. 8 vr (Mai ales d. materii lichide) A se prinde prin atingere de ceva. 9 vr (înv) A rămâne imobil Si: a se înțepeni. 10-11 vtr A (se) reuni. 12 vt(a) (C. i. pereți, construcții etc.) A acoperi cu un strat de muruială pentru a astupa găurile și a netezi Si: a măltări, a mânji, a murlui, a murui, a tencui¹. 13-14 vti (Pop) A bate (pe cineva). 15-16 vti (Spc) A pălmui (pe cineva). 17 vt (Pfm; îlv) A ~ o minciună A minți. 18 vr (Îvp; d. boli) A fi contagioasă. 19 vr (D. boli) A fi contractată de cineva Si: a afecta. 20 vr (D. somn) A cuprinde pe cineva. 21 vr (Pop; d. alimente) A-i prii cuiva. 22 vr (Pop; d. medicamente, tratamente) A-și face efectul. 23 vr (Fig; d. ochi sau privire) A se îndrepta fixându-se asupra unui lucru. 24 vt (C. i. două sau mai multe lucruri) A pune în contact imediat, astfel încât să se atingă. 25 vr A se apropia de cineva sau de ceva Si: a se atinge. 26 vt(a) (Înv) A adăuga (1). 27 vt(a) (Înv) A completa. 28 vr A stabili o relație cu cineva Si: a se apropia, a se atașa, a se împrieteni. 29 vr (Pop; îe) A nu se putea ~ de cineva A nu se putea înțelege cu cineva. 30 vr (Îae) A nu se putea baza pe sprijinul cuiva. 31 vr (Îe) A se ~ de inima (sau de sufletul) cuiva A(-i) fi drag cuiva. 32 vr (Îvp) A se uni cu cineva pentru atingerea unui scop comun Si: a se asocia. 33 vr (D. ființe) A se pripăși. 34 vr (Îvr) A-și stabili reședința Si: a se așeza. 35 vr A adera la ideile, preceptele, faptele cuiva. 36 vr (D. oameni) A se lega sufletește de ceva sau de cineva Si: a se atașa. 37 vr (Pop; îe) A-și ~ (sau a i se ~) inima (de sau către ceva) A fi atras de ceva sau de cineva. 38 vt A atrage (4). 39 vt (Înv) A domina (1). 40 vr (Îvr) A admite (3). 41 vt A pune ceva pe seama cuiva sau a ceva Si: a atribui. 42 vr A fi valorificat de către cineva. 43 vr A deveni propriu cuiva. 44 vr (Pfm; îe) A nu se ~ învățătura (de cineva) A nu asimila cu ușurință cunoștințe noi. 45 vr (Pfm; îae) A nu fi atras de învățătură.

LIPI, lipesc, vb. IV. 1. Tranz. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice; fig. a se închide fără voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ◊ Expr. A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor. 5. Tranz. și refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palmă = a trage, a cârpi cuiva o palmă. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva). 6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din sl. lĕpiti.

LIPI, lipesc, vb. IV. Tranz. 1. A împreuna, a uni două obiecte sau două fragmente de obiecte cu ajutorul unei materii cleioase; a îmbina prin topire, cu ajutorul unui material străin, două piese metalice. V. suda. Ziarul a fost rupt în patru bucăți și apoi lipit la loc. STANCU, U.R.S.S. 27. Foile rupte erau lipite și cîrpite fiecare la locul lor, cu o minuțioasă îngrijire. GHICA, S. A. 139. ♦ (Cu privire la scrisori, plicuri) A închide. El pune scrisoarea-n plic, lipește plicul și scrie adresa. CARAGIALE, O. II 293. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza secrețiilor; fig. a se închide de somn. Cînd m-am sculat dimineața, ochii mi se lipiseră și parcă mă bătuse cineva cu măciuca. PREDA, Î. 21. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «de») A prinde de..., a fixa, a aplica. Luînd din mînă-i volnic lumînarea O lipi de-o piatră. COȘBUC, P. II 248. ◊ Refl. Fig. Nici tu junghi, nici tu friguri, nici altă boală nu s-a lipit de noi. CREANGĂ, A. 28. Avea un caracter blînd, vesel, plăcut și nepăsător; întristarea nu s-a lipit de dînsul. GHICA, S. A. 84. Somn de el nu se lipește. TEODORESCU, P. P. 311. ◊ Expr. (Mai ales la forma negativă) A se lipi învățătura (de cineva) = a putea învăța, a reține un lucru. ♦ Refl. Fig. (Despre alimente, medicamente) A se prinde, a prii; a produce efectul dorit. Geaba beau, geaba mănînc... Cumpăr pîne și măsline și nu se lipesc de mine. BIBICESCU, P. P. 116. ♦ Refl. (Despre materii vîscoase) A se prinde (de ceva), a fi lipicios. Mierea se lipește de degete. 3. (Cu determinări introduse prin prep. «de», «în», rar «la») A pune în strînsă apropiere, a alătura, a atinge de cineva sau de ceva. Își lipise fruntea în zăpada rece să se răcorească și să prindă putere. C. PETRESCU, S. 156. Simon își lipi portocala de obraz. SAHIA, N. 106. Criton... căută să-l lipească cu umerii la pămînt. ANGHEL-IOSIF, C. L. 37. ◊ (Poetic) Zorile-și lipesc de geam obrazul. BENIUC, V. 110. ◊ Expr. A lipi o palmă (cuiva) = a trage, a cîrpi (cuiva) o palmă. (Cu inversarea complementului, eliptic) Mă lipise... de era pe aci, pe-aci să mă nădușesc. RETEGANUL, P. III 39. ◊ Refl. Trebuiseră să se lipească de pămînt în vreun tufiș pentru a scăpa de urmărire. DUMITRIU, N. 118. Să fugim... zise ea, lipindu-se mai tare de pieptul lui. EMINESCU, N. 9. (Reciproc) Așa uimiți, cuprinși, ne lipim strîns unul de altul. NEGRUZZI, S. I 77. ◊ (Construit cu dativul) Lăsă jos binișor căpătîiul brîului și se lipi pămîntului. GALACTION, O. I 300. ♦ Refl. Fig. A se apropia de cineva, a se atașa, a se alipi, a intra în relații. A intrat în facultate, a învățat, s-a zbuciumat, l-a întîlnit pe Lascăr, s-a lipit de el. BARANGA, I 194. Pe lîngă grupul Anton Pan, Nănescu, Chiosea și Unghiurliu, unul și nedespărțit, se lipise un copilandru nalt, rumen... Acela era tînărul Filimon. GHICA, S. A. 79. ♦ Refl. Fig. (Învechit) A intra în grațiile cuiva. Acesta era planul lui Moțoc ca să se poată lipi de Lăpușneanu. NEGRUZZI, S. I 142. 4. A întinde netezind apoi cu palma udă un strat de lut sau pămînt muiat și bine frămîntat (amestecat uneori cu balegă) pe podeaua sau pe pereții caselor sau pe cuptorul de pîine spre a astupa crăpăturile sau golurile. Își lipea casa cu glod din uliță. SADOVEANU, E. 120. Pe stînga sînt un șir de odăi joase, țărănești, cu prispă lipită cu lut. CAMIL PETRESCU, O. I 205. Fata... călcă lut și lipi cuptiorul. CREANGĂ, P. 287.

A LIPI ~esc tranz. 1) (obiecte sau părți ale unui obiect) A uni cu ajutorul unei substanțe cleioase; a împreuna cu ajutorul cleiului. 2) (scrisori, plicuri) A închide, umezind marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă. 3) (piese metalice) A uni prin topire sau prin presare în stare incandescentă; a suda. 4) (urmat de prepozițiile de, în, la) A apropia, alăturând strâns. ~ fruntea de geam. ◊ ~ (cuiva) o palmă a lovi cu palma pe cineva; a da (cuiva) o palmă. 5) A face să se lipească. 6) (pereți, crăpături de pe pereți) A acoperi cu un strat de lut frământat cu apă (în scopuri protectoare); a murui. /<sl. lĕpiti

A SE LIPI mă ~esc intranz. 1) A se apropia, prinzându-se strâns (de ceva sau de cineva). ◊ A (nu) se ~ învățătura de cineva a fi incapabil de a-și însuși anumite cunoștințe. 2) (despre pleoape, ochi) A sta închis din cauza unor secreții vâscoase solidificate. ◊ A i se ~ (cuiva) ochii de somn a i se închide (cuiva) ochii de somn. 3) fam. (despre hrană) A fi de folos; a prii. 4) fig. A se apropia sufletește de cineva; a se atașa; a se lega. /<sl. lĕpiti

lipì v. 1. a prinde, vorbind de ceva unsuros sau cleios: mierea sau coca se lipește de deget; 2. a prinde cu cleiu sau cu ceva analog: a lipi ferestrele cu cocă, a lipi cu plumb; 3. a unge sau astupa cu lut: a lipi pereții; fam. a lipi o palmă; 4. fig. a apropia, a alătura: somn de el nu se lipește POP.; 5. a se lega strâns prin dragoste, a se alipi. [Slav. LIPĬETI].

ALIPI (-pesc) I. vb. tr. 1 A pune strîns unul lîngă altul încît să formeze un singur trup, o singură bucată: cîți streini nu s’au gîndlt să alipească țara noastră la a lor! ¶ 2 A apropia, a face pe cineva tovarăș cu alții: a fost firesc ca recunoștința pe care le-o datora să-l alipească de ei. II. vb. refl. 1 A se alătura de cineva: se alipi de bătrînă, o cuprinse pe după gît cu brațele (DLVR.) ¶ 2 A se apropia de cineva cu gîndul de a trage vre-un folos: s’a alipit pe lîngă el și a izbutit să-i moștenească averea ¶ 3 A face părtaș al unei idei, al unei credințe: catolicii au urmărit gîndul ca Romînii să se alipească la biserica lor [👉 LIPI].

lipésc și (vechĭ) lepésc v. tr. (vsl. lĭepiti. V. lip). Fixez cu cleĭ: a lipi o hîrtie pe perete, un lemn de altu. Ung, muruĭesc, acoper cu lut amestecat cu apă: a lipi perețiĭ, vatra, a lipi pe jos. Fig. Fam. Trag palme: a lipi pe cineva, a lipi cuĭva o palmă. V. refl. Mă prind, mă fixez din cauza cleĭuluĭ: plicu s’a lipit bine. Fig. Fam. Somnu nu se lipește de mine, nu pot adormi. A te lipi de cineva, a te alipi, a te împrieteni.

lipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipesc, 3 sg. lipește, imperf. 1 lipeam; conj. prez. 1 sg. să lipesc, 3 să lipească

lipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipesc, imperf. 3 sg. lipea; conj. prez. 3 să lipească

lipi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipesc, imperf. 3 sg. lipea; conj. prez. 3 sg. și pl. lipească

LIPI vb. v. aciua, alipi, anexa, atașa, cuibări, da, încorpora, oploși, pripăși, trage.

LIPI vb. 1. v. încleia. 2. a (se) prinde. (~ cu pap foile.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente care se ~.) 4. a murui, (înv. și reg.) a spoi, (reg.) a lutui, a măltări, a mânji, a murlui, a tencui. (A ~ pereții unei case țărănești.) 5. (pop.) a unge. (A ~ cuptorul.) *6. v. atinge.

LIPI vb. 1. a (se) încleia. (A ~ un obiect.) 2. a (se) prinde. (~ cu pap foile.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente care se ~.) 4. a murui, (înv. și reg.) a spoi, (reg.) a lutui, a măltări, a mînji, a murlui, a tencui. (A ~ pereții unei case țărănești.) 5. (pop.) a unge. (A ~ cuptorul.) 6.* (fig.) a se atinge. (Nu se ~ somnul de el.)

lipi vb. v. ACIUA. ALIPI. ANEXA. ATAȘA. CUIBĂRI. DA. ÎNCORPORA. OPLOȘI. PRIPĂȘI. TRAGE.

A (se) lipi ≠ a (se) dezlipi

lipi (lipesc, lipit), vb. – 1. A prinde, a cola, a încleia. – 2. A adera, a reuni, a aduna. – 3. A tencui. – 4. A pălmui. – Mr. alichescu, megl. lipés. Sl. lĕpiti sau lĭpĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 350; Cihac, II, 172; Iordan, Dift., 138), de la lĕpŭ „clei”, cf. bg. lĕpjă, sb. lepiti. Cf. lip. Der. alipi, vb. (a reuni, a împreuna; refl., a se dedica); lipaci, s. m. (căprior alipit, nadă de lemn), în Mold.; lipeală, s. f. (lipitură); lipcă, adv. (lipit de... ), din rut. lipkii (Bogrea, Dacor., IV, 829), pol. lipki, în Mold. (legătură cu bg. lepka, sugerată de Tiktin și Conev 63, nu este convingătoare); lipicios, adj. (care lipește; adeziv, aderent; contagios; tandru, afectuos); lipicioasă, s. f. (nume de plante: Lychnis viscaria; Silene nemoralis; Asperugo procumbens, Gallium aparine); lipici, s. n. (atracție, farmec), cu suf. -ici, cf. gîdilici; lipici, s. m. (nume de plante: Lappula myosotis, Cuscuta apithymum, Gallium aparine; Xanthium spinosum); lipică, s. f. (Trans., molie); lipiciune, s. f. (blefarită); lipie, s. f. (pîine rotundă și turtită), pe care Cihac, II, 172, Tiktin și Candrea o pun în legătură cu sb. lepinja, mag. lepény (mai probabil e vorba de un der. interior, deși nu foarte clar); lipitoare, s. f. (animal care suge sînge, Hirudo officinalis, nume de plantă vinariță, Asperula arvensis, Asperula tinctoria; ornit. păpăludă, Caprimulgus europaeus); lipitură, s. f. (lipire; tencuială; apatie atribuită spiritelor rele); lipitor, adj. (care lipește); deslipi, vb. (a descleia, a separa). Lipăr, s. n., (foc, ardoare), în Trans., ar putea proveni din lipi („locul unde soarele <<se lipește>> cel mai tare”).

a i se lipi coastele de spinare expr. (pop.) a fi foarte slab.

a se lipi (de cineva) ca marca de scrisoare expr. a se ține după cineva cu insistență fără a se mai putea scăpa ușor de el; a nu lăsa în pace (pe cineva).

a se lipi (de cineva) ca cocoșatul de gard expr. a eșua, a da greș.

a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă expr. (adol., vulg.) a urmări (pe cineva) cu insistență, a nu lăsa în pace (pe cineva).