moroi³ vti [At: PAMFILE, DUȘM. 131 / Pzi: ~esc / E: moroi²] 1-2 (Reg; d. strigoi) A vizita noaptea casa în care s-a născut, a apărea înaintea oamenilor, speriindu-i, umplându-i de groază.

moroi, -oaie s.m., s.f. (mitol. pop.; pop.) v. Apariție. Arătare. Duh. Fantasmă. Fantomă. Nălucă. Nălucire. Năzărire. Spectru. Spirit. Stafie. Strigoaică¹. Strigoi. Umbră. Vedenie. Viziune.

MOROͳ vb. IV. T r a n z. și i n t r a n z. (Regional, în superstiții, despre strigoi) A vizita noaptea casa în care s-a născut, a apărea înaintea oamenilor, speriindu-i, umplîndu-i de groază. Cf. PAMFILE, DUȘM. 131, I. CR. IV, 149, ALR I 1 399/526. – Prez. ind.: moroiesc. V. morbi².

MOROÍ⁴ vb. IV v. mormăi¹.

MOROÍ⁵ vb. IV v. murui.