Definiția cu ID-ul 503496:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
murui (-uesc, muruit), vb. – 1. A tencui, a zugrăvi, a drișcui. – 2. A (se) unge. – 3. A mînji, a murdări. Sb. mura „noroi” (Cihac, II, 206; Tiktin; Candrea). – Der. muruială, s. f. (tencuială, lipit cu lut).