19 definiții pentru murui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURUÍ, muruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi. ♦ A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. 2. A unge suprafața unui aluat cu muruială (3), înainte de a-l băga în cuptor. 3. A mânji, a murdări; a mâzgăli. – Cf. ucr. murovati.

murui2 vt [At: ODOBESCU, S. II, 514 / Pzi: ~esc / E: mur1 + -ui] (Nob) A zidi.

murui1 [At: HERODOT (1645), 43 / V: (reg) moroi / Pzi: ~esc și (reg) murui / E: cf ucr муровати] 1 vt A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă Si: a lipi, (reg) a mânji, a murlui (1), a măltări. 2 vt (Îrg) A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. 3 vt (Îrg) A spoi cu var Si: a vărui. 4 vt (Reg) A trage o dungă neagră în jurul ferestrelor casei, în exterior. 5 vt (Îvr) A mâzgăli. 6 vt (Reg) A unge murdărind. 7 vt (Pex) A murdări. 8 vi (Buc) A face murdărie (1). 9 vi (Reg) A unge suprafața unui aluat cu muruială (8). 10 (Îrg) vt A spoi cu humă Si: a humui.

MURUÍ, muruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi. ♦ A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. 2. (Reg.) A unge suprafața unui aluat cu muruială (3), înainte de a-l băga în cuptor. 3. (Reg.) A mânji, a murdări; a mâzgăli. – Cf. ucr. murovati.

MURUÍ, muruiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A acoperi pereții unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi, a vărui. În cîteva zile toți patru pereții erau lipiți și muruiți. SLAVICI, N. I 20. ♦ A astupa crăpăturile sau golurile mici din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos. 2. A uda cu apă sau a unge cu ou, grăsime etc. suprafața unui aluat înainte de a-l băga în cuptor. (Refl. pas.) [Colacii] se muruiesc (se ung) cu muruială făcută din făină de grîu muiată în apă gălbuie. ȘEZ. V 138. 3. A unge cu ceva care murdărește, a mîzgăli. Mă murui cu dohot de sus pînă jos. HOGAȘ, DR. II 148.

A MURUÍ ~iésc tranz. 1) (pereții sau pardoseala unei case) A acoperi cu un strat de lut muiat cu apă; a lipi. 2) A da cu var; a vărui. 3) pop. (pâinea și alte produse de panificație) A unge la suprafață cu un amestec special înainte de a da la cuptor. 4) pop. A face să se murdărească; a murdări; a păta; a mânji. /cf. ucr. murovati

muruì v. a netezi pereții unei case. [Serb. MURA, humă].

muruĭésc v. tr. (sîrb. dial. mura, humă). Mold. Trans. Lipesc (spoĭesc) cu lut o casă țărănească. Murdăresc, mînjesc: a-țĭ murui mînile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muruiésc, imperf. 3 sg. muruiá; conj. prez. 3 să muruiáscă

muruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muruiésc, imperf. 3 sg. muruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. muruiáscă

murui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muruiesc, conj. muruiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MURUÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

MURUI vb. a lipi, (înv. și reg.) a spoi, (reg.) a lutui, a măltări, a mînji, a murlui, a tencui. (A ~ pereții unei case țărănești.)

murui vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

muruí (-uésc, muruít), vb.1. A tencui, a zugrăvi, a drișcui. – 2. A (se) unge. – 3. A mînji, a murdări. Sb. mura „noroi” (Cihac, II, 206; Tiktin; Candrea). – Der. muruială, s. f. (tencuială, lipit cu lut).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muruí, muruiesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A lipi cu lut pereții caselor tradiționale; a unge, a tencui. 2. A (se) murdări, a (se) mânji (pe față, pe mâini; de obicei în timpul mesei și ref. la copii). – Din sl. mura „noroi, humă” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Tiktin, Candrea cf. DER); cf. ucr. murovati (DEX, MDA).

muruí, muruiesc, vb. tranz. – 1. A lipi cu lut pereții caselor tradiționale; a unge, a tencui. 2. A (se) murdări, a (se) mânji (pe față, pe mâini; de obicei în timpul mesei și ref. la copii). – Din sl. mura „noroi” (Cihac, Tiktin, Candrea cf. DER); Cf. ucr. murovati (DEX).

Intrare: murui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murui
  • muruire
  • muruit
  • muruitu‑
  • muruind
  • muruindu‑
singular plural
  • muruiește
  • muruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • muruiesc
(să)
  • muruiesc
  • muruiam
  • muruii
  • muruisem
a II-a (tu)
  • muruiești
(să)
  • muruiești
  • muruiai
  • muruiși
  • muruiseși
a III-a (el, ea)
  • muruiește
(să)
  • muruiască
  • muruia
  • murui
  • muruise
plural I (noi)
  • muruim
(să)
  • muruim
  • muruiam
  • muruirăm
  • muruiserăm
  • muruisem
a II-a (voi)
  • muruiți
(să)
  • muruiți
  • muruiați
  • muruirăți
  • muruiserăți
  • muruiseți
a III-a (ei, ele)
  • muruiesc
(să)
  • muruiască
  • muruiau
  • murui
  • muruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

murui regional

  • 1. A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lipi vărui (spoi) un exemplu
    exemple
    • În cîteva zile toți patru pereții erau lipiți și muruiți. SLAVICI, N. I 20.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A unge suprafața unui aluat cu muruială, înainte de a-l băga în cuptor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv [Colacii] se muruiesc (se ung) cu muruială făcută din făină de grîu muiată în apă gălbuie. ȘEZ. V 138.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Mă murui cu dohot de sus pînă jos. HOGAȘ, DR. II 148.
      surse: DLRLC

etimologie: