multiplicare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: multiplica] 1 (Mat; rar) Înmulțire. 2 Sporire a numărului. 3 Creștere a cantității. 4 Creștere a intensității. 5 Creștere a valorii. 6 Reproducere grafică, mecanică, fotografică a unui original în mai multe exemplare. 7 (Rar) Reproducere a unui animal sau a unei plante.

MULTIPLICARE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire. După aceea s-a pus problema multiplicării [dosarului]. Ne trebuiau patru. BARANGA, I. 204.

MULTIPLICARE s.f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire; multiplicație. [< multiplica].

multiplica [At: GEOMETRIA A. M. 15374 / Pzi: multiplic / E: lat multiplicare] 1 vt (Mat; rar) A efectua operația de înmulțire Si: a înmulți. 2-3 vtr (A face să devină sau) a deveni mai numeros, mai intens Si: a mări, a spori, (liv) a augmenta. 4 vt (Fig; rar) A face să fie mai valoros. 5 vr (Fig) A se manifesta pe planuri multiple, în diverse direcții. 6 vt A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare, pe cale grafică, mecanică sau fotografică.

MULTIPLICA, multiplic, vb. I. Tranz. 1. A mări de mai multe ori, a spori; (Mat.) a înmulți. Munca brațelor omenești multiplicată de lucrul mașinelor se confundă în tumultul unui haos nesfîrșit. BART, S. M. 39. ♦ Refl. A deveni mai numeros. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU R. I 13. 2. A reproduce un obiect, prin diverse procedee tehnice, în mai multe exemplare. (Fig.) Parcă toți căpătaseră aceeași figură, ca și cum la fiece pas se întîlneau cu același om multiplicat. ARGHEZI, P. T. 118. ◊ Refl. Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.

MULTIPLICA vb. I. 1. tr., refl. A (se) înmulți; a (se) spori. 2. tr. A reproduce (ceva) în mai multe exemplare. [P.i. multiplic. / < lat. multiplicare, cf. fr. multiplier].

MULTIPLICA vb. I. tr., refl. a (se) înmulți. II. tr. a reproduce (ceva) în mai multe exemplare. (< lat. multiplicare, fr. multiplier)

A SE MULTIPLICA se multiplică intranz. A crește numeric sau cantitativ; a se înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier

A MULTIPLICA multiplic tranz. 1) A face să se multiplice; a înmulți. 2) (obiecte, texte etc.) A executa în mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a reproduce. 3) mat. (numere) A mări de atâtea ori, de câte ori indică celălalt număr; a înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier

multiplicà v. a înmulți.

*multíplic, a -á v. tr. (lat. multiplico, -áre). Înmulțesc.

*multiplicațiúne f. (lat. multiplicatio, -ónis). Acțiunea de a multiplica, înmulțire. – Și -áție și -áre.

multiplicare (desp. -ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări

multiplicare (-ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări

multiplicare s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări

multiplica (a ~) (desp. -ti-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. multiplic, 2 sg. multiplici, 3 multiplică; conj. prez. 1 sg. să multiplic, 3 să multiplice

multiplica (a ~) (-ti-pli-) vb., ind. prez. 3 multiplică

multiplica vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. multiplic, 3 sg. și pl. multiplică

multiplic.

MULTIPLICARE s. 1. v. înmulțire. 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.)

MULTIPLICARE s. 1. (MAT.) înmulțire, (înv.) multiplicație. (Operația de ~.) 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.)

MULTIPLICA vb. 1. v. înmulți. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ o cantitate.) 3. a reproduce. (A ~ afișul în 2000 de exemplare.)

MULTIPLICA vb. 1. (MAT.) a înmulți. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. 3. a reproduce. (A ~ afișul în 2000 de exemplare.)