sporire [At: MINEIUL (1776), 2 (prefață) / Pl: ~ri / E: spori¹] 1 (Înv; asr) Progres. 2 Înmulțire. 3 (Cu sens dimensional) Depășire a limitelor inițiale ale unei suprafețe, ale unui volum etc. Si: creștere (2), extindere (2), lărgire, mărire. 4 (Cu sens intensiv) Depășire a intensității, a forței etc. inițiale Si: creștere (11), intesificare, întărire, întețire, mărire.

SPORIRE, sporiri, s. f. Acțiunea de a spori; creștere, înmulțire, mărire. Cu cît se dezvoltă o societate, cu atît se simt mai multe trebuințe care cer o proporțională sporire de organe, cu funcțiuni și meniri speciale. VLAHUȚĂ, O. A. II 25. Popoarele nu pot ajunge la adevărata civilizație decît prin cultivarea și dezvoltarea facultăților naționale și sporirea bunei stări materiale. KOGĂLNICEANU, S. A. 102.

sporire f. creștere în întindere, mărire: sporirea țării strămoșești OD.

sporíre f. Mărire, augmentare: sporirea bogățiiĭ naționale.

sporire s. f., g.-d. art. sporirii; pl. sporiri

sporire s. f., g.-d. art. sporirii; pl. sporiri

sporire s. f., g.-d. art. sporirii; pl. sporiri

SPORIRE s. 1. v. mărire. 2. mărire, multiplicare, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 3. v. înmulțire. 4. v. extindere. 5. creștere, mărire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 6. v. majorare. 7. creștere, mărire, ridicare. (~ nivelului de trai.) 8. v. intensificare.

SPORIRE s. 1. mărire, rotunjire. (~ averii cuiva.) 2. mărire, multiplicare, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 3. creștere, înmulțire, mărire. (~ numărului de participanți la...) 4. creștere, extindere, lărgire, mărire. (~ suprafețelor însămînțate.) 5. creștere, mărire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 6. creștere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, suire, urcare. (~ prețurilor.) 7. creștere, mărire, ridicare. (~ nivelului de trai.) 8. creștere, intensificare, întărire, întețire, mărire. (~ vitezei vîntului.)

Sporire ≠ diminuare, micșorare, reducere, scădere