16 definiții pentru multiplica

din care

Explicative DEX

MULTIPLICA, multiplic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. 3. Tranz. (Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier.

MULTIPLICA, multiplic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să fie sau a deveni mai numeros. 2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. 3. Tranz. (Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier.

multiplica [At: GEOMETRIA A. M. 15374 / Pzi: multiplic / E: lat multiplicare] 1 vt (Mat; rar) A efectua operația de înmulțire Si: a înmulți. 2-3 vtr (A face să devină sau) a deveni mai numeros, mai intens Si: a mări, a spori, (liv) a augmenta. 4 vt (Fig; rar) A face să fie mai valoros. 5 vr (Fig) A se manifesta pe planuri multiple, în diverse direcții. 6 vt A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare, pe cale grafică, mecanică sau fotografică.

MULTIPLICA, multiplic, vb. I. Tranz. 1. A mări de mai multe ori, a spori; (Mat.) a înmulți. Munca brațelor omenești multiplicată de lucrul mașinelor se confundă în tumultul unui haos nesfîrșit. BART, S. M. 39. ♦ Refl. A deveni mai numeros. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU, R. I 13. 2. A reproduce un obiect, prin diverse procedee tehnice, în mai multe exemplare. (Fig.) Parcă toți căpătaseră aceeași figură, ca și cum la fiece pas se întîlneau cu același om multiplicat. ARGHEZI, P. T. 118. ◊ Refl. Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele. VLAHUȚĂ, O. AL. II 58.

MULTIPLICA vb. I. 1. tr., refl. A (se) înmulți; a (se) spori. 2. tr. A reproduce (ceva) în mai multe exemplare. [P.i. multiplic. / < lat. multiplicare, cf. fr. multiplier].

MULTIPLICA vb. I. tr., refl. a (se) înmulți. II. tr. a reproduce (ceva) în mai multe exemplare. (< lat. multiplicare, fr. multiplier)

A MULTIPLICA multiplic tranz. 1) A face să se multiplice; a înmulți. 2) (obiecte, texte etc.) A executa în mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a reproduce. 3) mat. (numere) A mări de atâtea ori, de câte ori indică celălalt număr; a înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier

A SE MULTIPLICA se multiplică intranz. A crește numeric sau cantitativ; a se înmulți. /<lat. multiplicare, fr. multiplier

multiplicà v. a înmulți.

*multíplic, a v. tr. (lat. multiplico, -áre). Înmulțesc.

Ortografice DOOM

multiplica (a ~) (desp. -ti-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. multiplic, 2 sg. multiplici, 3 multiplică; conj. prez. 1 sg. să multiplic, 3 să multiplice

multiplica (a ~) (-ti-pli-) vb., ind. prez. 3 multiplică

multiplica vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. multiplic, 3 sg. și pl. multiplică

Sinonime

MULTIPLICA vb. 1. v. înmulți. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ o cantitate.) 3. a reproduce. (A ~ afișul în 2000 de exemplare.)

MULTIPLICA vb. 1. (MAT.) a înmulți. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. 3. a reproduce. (A ~ afișul în 2000 de exemplare.)

Tezaur

MULTIPLICA vb. I. T r a n z. 1. (Mat.; rar) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. Multiplic, înmulțesc (cîtimi). STAMATI, D. A multiplica un număr prin altul. LM, cf. ALEXI, W. ◊ F i g. Parcă toți căpătaseră aceeași figură, ca și cum la fiece pas se întîlnea cu același om, multiplicat cu el însuși. ARGHEZI, P. T. 118. 2. A face să fie în număr mai mare, mai numeros; a face să fie mai intens, mai valoros. Oglinzi care multiplică obiectele. COSTINESCU. Își auzi sunetul pașilor pe aleile pustii, multiplicat la infinit, netulburat de nici un alt zgomot. T. POPOVICI, SE. 76. Istoria multiplică personalitatea umană în timp. V. ROM. ianuarie 1960, 111. ◊ R e f l. Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele. VLAHUȚĂ, O. A. III, 58. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU, R. I, 13. În multe cazuri de isterie însă, personalitatea subiectului se poate dubla ori multiplica. RALEA, S. T. II, 14. Moira primitivă se multiplică prin asimilare cu cele trei Ore, zeități ale anotimpurilor. VIANU, M. 53. ♦ R e f l. F i g. (Rar) A se manifesta pe planuri multiple, în diverse direcții. Un V. A. Urechia se multiplică, scrie istoria țării, piese de teatru, nuvele. MACEDONSKI, O. IV, 116. 3. A face să crească, să se dezvolte; a mări, a spori (cantitativ sau intensiv). Cf. GEOMETRIA A. M. 193r/4. O țifrâ pusă în stingă parentezei. . . multiplică formula sărei. MARIN, PR. I, XXXV/4. Munca brațelor omenești, multiplicată de lucrul mașinilor, se confundă în tumultul unui haos nesfîrșit. BART, S. M. 39. 4. (Complementul indică un text, o carte, o fotografie etc.) A reproduce în mai multe exemplare, pe cale grafică, mecanică sau fotografică. Cf. ARDELEANU, U. D. 163. Alexandru Ipsilanti însuși era urmat de o tipografie, care-i multiplica manifestele. OȚETEA, T. V. 138. – Prez. ind.: multiplic. – Din lat. multiplicare, fr. multiplier.

Intrare: multiplica
  • silabație: mul-ti-pli-ca info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • multiplica
  • multiplicare
  • multiplicat
  • multiplicatu‑
  • multiplicând
  • multiplicându‑
singular plural
  • multiplică
  • multiplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • multiplic
(să)
  • multiplic
  • multiplicam
  • multiplicai
  • multiplicasem
a II-a (tu)
  • multiplici
(să)
  • multiplici
  • multiplicai
  • multiplicași
  • multiplicaseși
a III-a (el, ea)
  • multiplică
(să)
  • multiplice
  • multiplica
  • multiplică
  • multiplicase
plural I (noi)
  • multiplicăm
(să)
  • multiplicăm
  • multiplicam
  • multiplicarăm
  • multiplicaserăm
  • multiplicasem
a II-a (voi)
  • multiplicați
(să)
  • multiplicați
  • multiplicați
  • multiplicarăți
  • multiplicaserăți
  • multiplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • multiplică
(să)
  • multiplice
  • multiplicau
  • multiplica
  • multiplicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

multiplica, multiplicverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să fie sau a deveni mai numeros. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Munca brațelor omenești multiplicată de lucrul mașinelor se confundă în tumultul unui haos nesfîrșit. BART, S. M. 39. DLRLC
    • format_quote Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU, R. I 13. DLRLC
  • 2. tranzitiv A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: reproduce
    • format_quote figurat Parcă toți căpătaseră aceeași figură, ca și cum la fiece pas se întîlneau cu același om multiplicat. ARGHEZI, P. T. 118. DLRLC
    • format_quote reflexiv Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. DLRLC
  • 3. tranzitiv matematică A efectua operația de înmulțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înmulți
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.