9 definiții pentru multiplicare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULTIPLICÁRE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. – V. multiplica.

MULTIPLICÁRE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. – V. multiplica.

multiplicare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: multiplica] 1 (Mat; rar) Înmulțire. 2 Sporire a numărului. 3 Creștere a cantității. 4 Creștere a intensității. 5 Creștere a valorii. 6 Reproducere grafică, mecanică, fotografică a unui original în mai multe exemplare. 7 (Rar) Reproducere a unui animal sau a unei plante.

MULTIPLICÁRE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire. După aceea s-a pus problema multiplicării [dosarului]. Ne trebuiau patru. BARANGA, I. 204.

MULTIPLICÁRE s.f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire; multiplicație. [< multiplica].

*multiplicațiúne f. (lat. multiplicatio, -ónis). Acțiunea de a multiplica, înmulțire. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

multiplicáre (-ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicắrii; pl. multiplicắri

multiplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MULTIPLICÁRE s. 1. v. înmulțire. 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.)

MULTIPLICARE s. 1. (MAT.) înmulțire, (înv.) multiplicație. (Operația de ~.) 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.)

Intrare: multiplicare
multiplicare substantiv feminin
  • silabație: mul-ti-pli-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • multiplicare
  • multiplicarea
plural
  • multiplicări
  • multiplicările
genitiv-dativ singular
  • multiplicări
  • multiplicării
plural
  • multiplicări
  • multiplicărilor
vocativ singular
plural

multiplicare

etimologie:

  • vezi multiplica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN