REPRODUCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva etc. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu producția economică; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin reproducere (4). – Pref. re- + produce (după fr. reproduire).

reproduce [At: FL (1838), 5²/7 / Pzi: reproduc / E: fr reproduire cf rom produce] vr (Blg; d. ființe, organisme etc.) 1 A se înmulți. 2 vt A spune sau a scrie întocmai ceea ce a mai fost spus sau scris Si: a reda (2) (cu exactitate). 3 vt A înfățișa ceva cu fidelitate. 4 vt A reprezenta (în forme concrete) Si: (înv) a răduce¹ (3). 5 vt A copia felul de a fi, gesturile etc. caracteristice cuiva Si: a imita. 6 vr A se oglindi în conștiință (printr-o imagine fidelă). 7 vt (Rar) A imagina. 8 vr A se produce din nou Si: a se repeta (5). 9 vt (Ecp) A relua în mod continuu procesul de producție. 10 vt (Ecp) A produce din nou (un bun, o marfa etc.). 11 vt A produce în serie Si: a multiplica (prin mijloace mecanice).

REPRODUCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

REPRODUCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A spune sau a scrie întocmai ceea ce a mai fost spus sau scris; a reda cu exactitate. Foaia umoristică a unui cunoscut ziar din țară mi-a reprodus o poezie fără știrea și voia mea. I. BOTEZ, ȘC. 59. În numărul de mîine al foii noastre vom reproduce o interesantă scrisoare. CARAGIALE, O. I 128. Aceste balade, doine, hore, care Alecsandri... a știut a le întocmi și a le reproduce. BOLINTINEANU, O. 358. ♦ A reda, a înfățișa ceva cu fidelitate, a reprezenta (în forme concrete). Fotografiile din diferite epoci reproduc un obraz de țăran și mîini care par de pămînt. BOGZA, M. S. 93. Geniul sau talentul au știut... să conceapă, să ilustreze, să reproducă și să idealizeze instinctele și faptele vînătorești ale omului. ODOBESCU, S. III 51. ♦ A imita, a copia. Ea știe exact vorbele pe care și le-au spus, gesturile, atitudinile, expresiile figurilor, pe care ea le reproduce inconștient. VLAHUȚĂ, O. A. III 101. 2. Refl. A se oglindi în conștiință (printr-o imagine fidelă). Prin actul perceperii obiectul se reproduce ca atare în capul nostru. GHEREA, ST. CR. III 233. 3. Refl. A se produce, a se ivi, a se arăta din nou; a se repeta. Astronomul ar dori ca cursul Uranului să se pripească, ca astfel, fenomenele sale reproducîndu-se, să confirme adevărul calculelor sale. BĂLCESCU, O. II 10. 4. Tranz. (Ec. pol.) A repeta în mod continuu procesul de producție; a produce din nou, a produce încă o dată. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica (prin mijloace mecanice). Era reprodus zilnic, în zeci de ediții. DEȘLIU, G. 41. 6. Refl. A se perpetua prin generare; a se înmulți. Peștii se reproduc prin ouă. ▭ O celulă ce se divide își pierde individualitatea și moare reproducîndu-se. MARINESCU, P. A. 58.

REPRODUCE vb. III. 1. tr. (Despre memorie) A readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ♦ A reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. tr. A produce, a multiplica în serie. 3. refl. (Despre ființe) A se înmulți. [P.i. reproduc. / cf. fr. reproduire].

REPRODUCE vb. I. refl. (despre ființe) a se înmulți. II. tr. 1. (despre memorie) a readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ◊ a reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. a produce în serie, a multiplica. (< fr. reproduire)

A REPRODUCE reproduc tranz. 1) A face să se reproducă. 2) A reda exact; a reprezenta cu fidelitate. ~ realitatea. 3) ec. (procesul de producție) A repeta în permanență. 4) (tablouri, desene, fotografii, texte etc.) A executa în mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a multiplica. /re- + a produce

A SE REPRODUCE se reproduce in-tranz. 1) A se produce din nou. 2) (despre organisme) A-și mări numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se perpetua prin generare; a se înmulți; a prolifera. /re- + a se produce

reproduce v. 1. a produce din nou; 2. a imita fidel; 3. a produce ființe de aceeaș specie: plantele, animalele se reproduc.

*reprodúc, -dús, a -dúce v. tr. (re- și produc; fr. reproduire). Imitez, redaŭ, reprezent: artist care reproduce natura). Copiez, public ĭar: a reproduce un articul de ziar. Produc, nasc: catîriĭ nu maĭ reproduc. V. refl. Mă perpetuez din generațiune în generațiune: animalele și plantele se reproduc.

reproduce (a ~) (desp. re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reproduc, 3 sg. reproduce, perf. s. 1 sg. reprodusei, 1 pl. reproduserăm, m.m.c.p. 1 pl. reproduseserăm; conj. prez. 1 sg. să reproduc, 3 să reproducă; imper. 2 sg. afirm. reproduu; ger. reproducând; part. reprodus

reproduce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reproduc, 1 pl. reproducem, 2 pl. reproduceți; imper. 2 sg. reprodu, neg. nu reproduce; ger. reproducând; part. reprodus

reproduce vb. (sil. -pro-) produce

REPRODUCE vb. 1. a cita, a reda. (Îți voi ~ întocmai vorbele lui.) 2. v. mima. 3. v. copia. 4. a copia, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 5. v. multiplica. 6. a se înmulți, a se prăsi, a procrea, (înv. și reg.) a se plodi, (reg.) a se puiți, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?) 7. (BIOL.) a se înmulți, (pop.) a (se) împuia, (înv. și reg.) a (se) plodi. (Se ~ prin ouă.)

REPRODUCE vb. 1. a cita, a reda. (Îți voi ~ întocmai vorbele lui.) 2. a imita, a mima, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.) 3. a copia, a transcrie, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 4. a copia, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 5. a multiplica. (A ~ afișul în 2000 de exemplare.) 6. a se înmulți, a se prăsi, a procrea, (înv. și reg.) a se plodi, (reg.) a se puiți, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?) 7. a se înmulți, (pop.) a (se) împuia, (înv. și reg.) a (se) plodi. (Se ~ prin ouă.)

Relata refero (lat. „Reproduc ce mi s-a relatat”) – Formulă latină care rezumă o afirmație a lui Herodot, Historia (cartea VII, 152). În lucrarea sa el se bizuie substanțial pe mărturii care transmit oral stările de fapt. Herodot arată clar: „Datoria mea este să reproduc cele ce se spun, dar acestor lucruri nu sînt cîtuși de puțin silit să le dau crezare; cuvîntul scris acum să-mi fie călăuză de-a lungul întregii mele lucrări”. Istoricul recunoaște astfel, că „povestește lucruri povestite”, adică transmise din generație în generație. E deci o istorie lipsită de spiritul critic rezultat din confruntarea și compararea documentelor, dar la vremea ceea (secolul al V-lea î.e.n.) nici nu i se putea pretinde o asemenea lucrare, documentele fiind rare și puține. În ciuda conținutului eterogen, opera sa intitulată Istoria (în 9 cărți) constituie un bogat izvor de informații istorice, geografice, etnografice. Relata refero privește numai legendele, povestirile culese și redate de „părintele istoriei”. Expresia se referă deci la tradiții. LIT.