multiplicare s.f. 1 (mat.; în opoz cu „împărțire”) înmulțire, <înv.> multiplicație, propedică. Este foarte priceput la multiplicări. 2 mărire, sporire, <livr.> augmentare, <fig.; fam.> umflare. Doctorul i-a recomandat multiplicarea dozei de antibiotic. 3 reproducere. Xeroxul este un aparat de multiplicare a unor texte, fotografii etc.