3 intrări
49 de definiții
din care- explicative (32)
- morfologice (9)
- relaționale (7)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EVIDENT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.
EVIDENT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
EVIDENȚĂ, (2) evidențe, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. – Din fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVIDENȚĂ, (2) evidențe, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia. 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. – Din fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
EVIDENȚIA, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVIDENȚIA, evidențiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. Tranz. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [Pr.: -ți-a] – Din evidență.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
evedență sf vz evidență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
evident, ~ă [At: IORGOVICI, O. 40/23 / V: (îvr) ~e ain, ~dint, ~ă, ~dinte ain / Pl: ~nți, ~e / E: fr évident, lat evidens, -ntis] 1 a Care este ușor perceptibil Si: clar, lămurit, limpede, manifest, vădit, vizibil, (rar) reliefant, (liv) ostensibil. 2 a Care nu mai poate fi pus la îndoială Si: indiscutabil, neîndoielnic. 3 av Desigur. 4 av Fără îndoială. 5 av În mod clar. 6 av În mod cert.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
evidente ain vz evident
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
evidența v vz evidenția
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
evidență sf [At: IORGOVICI, O. 40/25 / V: (pop) eved~, (înv) ~ție, ~dință, (îvr) ~țiă / Pl: ~țe / E: fr évidence, it evidenza, lat evidenția] 1 Claritate în perceperea unui lucru. 2 Certitudine. 3 (Îe) A scoate (sau a pune) în ~ A scoate la iveală. 4 (Îae) A sublinia. 5 (Îe) A se scoate (sau a se pune) în ~ A căuta să se facă remarcat. 6 (Îae) A-și sublinia ostentativ meritele. 7 (Îe) A ieși în ~ A se reliefa. 8 (Îe) A se remarca (dintr-un grup, dintr-o mulțime). 9 (Rar; îe) A fi în ~ A fi vizibil. 10 (Îe) A fi în ~ța (cuiva) A fi sub observația cuiva. 11 (Îae) A se afla în baza de date a cuiva. 12 Înregistrare a tuturor lucrărilor, bunurilor, persoanelor etc. legate de o anumită activitate. 13 (Ccr) Listă care cuprinde înregistrări de lucrări, bunuri, persoane etc. legate de o anumită activitate. 14 (Îe) A ține (sau a păstra) ~ța sau a ține (sau a avea) în ~ A înregistra și a păstra la zi situația bunurilor, a lucrurilor și a persoanelor legate de o anumită activitate. 15 (Îe) A avea ~ța (cuiva sau a ceva) A nota în vederea unei observări mai atente. 16 (Îs) ~ța populației Birou al poliției care înregistrează datele civice ale cetățenilor. 17 (Îas) Bază de date rezultată în urma înregistrării datelor civice ale cetățenilor. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
evidenția [At: LM / P: ~ți-a / V: (nob) ~ța / Pzi: ~iez / E: evidență] 1 vt A scoate în evidență. 2 vt A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute (în muncă) de cineva. 3 vr A se remarca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
evidențiă sf vz evidență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
evidenție sf vz evidență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
evidint, ~ă a vz evident
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
evidinte ain vz evident
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
evidință sf vz evidență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVIDENT, -Ă, evidenți, -te, adj. Care nu mai trebuie dovedit, care se vede imediat, care nu poate fi pus la îndoială; clar, vădit, neîndoielnic. Larga răspîndire a cărții în mase este unul din semnele cele mai evidente ale dezvoltării culturale a poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 333, 2/1. ◊ (Adverbial) Evident, un asemenea subiect de vorbă tulbura pe Milescu. D. ZAMFIRESCU, R. 220.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVIDENȚĂ, (2) evidențe, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul lucrului evident; certitudine, claritate. D. Jean Bart știe să dea ficțiunii evidența realității palpabile. IBRĂILEANU, S. 88. În toți timpii... știința a cerut dovezi pozitive, evidențe matematice. MACEDONSKI, O. IV 141. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia, a face ca un lucru să fie clar, limpede pentru toți. Iată o simandicoasă familie ce ține sfat, punîndu-și pretențiile în evidență. ANGHEL, PR. 173. 2. Înregistrarea tuturor lucrărilor, bunurilor sau persoanelor legate de o anumită activitate; situație. Economia socialistă se caracterizează printr-o bună gospodărire și evidență riguroasă, prin folosirea rațională și cu cea mai mare grijă a avutului obștesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2588. ◊ Expr. A ține (sau a păstra) evidența = a înregistra și a păstra la zi situația bunurilor, lucrărilor și persoanelor legate de o anumită activitate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVIDENȚIA, evidențiez, vb. I. 1. Refl. A se deosebi, a se distinge. În mișcarea de întreceri s-au evidențiat foarte multe femei, care au dat dovadă de avînt în muncă și de inițiativă creatoare. REZ. HOT. I 64. 2. Tranz. A recunoaște oficial și a cita meritele și succesele obținute în muncă de cineva, pentru a-l recompensa în acest fel și a stimula pe tovarășii săi de lucru. În gardă, își îndeplinise datoria cu atîta tragere de inimă încît l-a evidențiat în scris ofițerul. V. ROM. noiembrie 1953, 131. – Pronunțat: -ți-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVIDENT, -Ă adj. Vădit, neîndoielnic, clar, limpede. // adv. Fără îndoială, desigur. [Cf. fr. évident, it. evidente, lat. evidens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVIDENȚĂ s.f. 1. Caracterul a ceea ce este evident; certitudine, claritate. ♦ Ceea ce apare clar sau atrage atenția. ◊ A scoate în evidență = a reliefa, a sublinia, a remarca. 2. Înregistrare, însemnare a tot ceea ce ține de o activitate, de o chestiune etc. [Cf. it. evidenza, lat. evidentia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVIDENȚIA vb. I. tr., refl. 1. A (se) distinge, a (se) remarca. 2. tr. A sublinia, a face ca un lucru să apară clar; a pune în evidență. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. [< evidență].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVIDENT, -Ă adj. (și adv.) vădit, neîndoielnic, clar, limpede. (< fr. évident, lat. videns)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EVIDENȚĂ s. f. 1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident. ♦ a scoate în ~ = a reliefa, a sublinia. 2. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc. (< fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EVIDENȚIA vb. I. refl., tr. a (se) distinge, a (se) remarca. II. tr. 1. a sublinia, a pune în evidență. 2. a recunoaște oficial meritele în muncă ale cuiva. (< evidență + -ia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EVIDENT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care se vede dintr-o dată; care se observă de la prima vedere; vădit. /<fr. évident, lat. evidens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EVIDENȚĂ ~e f. 1) Caracter evident. ◊ A scoate (sau a pune) în ~ a scoate la iveală; a evidenția. 2) Oglindire (într-un document) a stării de lucruri într-un anumit domeniu. A ține ~a. /<fr. évidence, lat. evidentia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE EVIDENȚIA mă ~ez intranz. (despre persoane și despre manifestările lor) A se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a se afirma; a se impune; a se ilustra; a se excela; a bria; a străluci. /Din evidență
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A EVIDENȚIA ~ez tranz. 1) A face să se evidențieze; a scoate la iveală; a reliefa; a remarca; a vădi; a decela. 2) (meritele sau succesele unei persoane) A recunoaște în mod oficial. /Din evidență
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
evident a. ce apare deslușit, ce n’are nevoie de a fi dovedit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
evidență f. caracterul lucrului evident.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*evidént, -ă adj. (lat. évidens, -éntis, d. videre, a vedea). Clar, lămurit, vădit, manifest: adevăr evident. Adv. În mod evident, vădit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*evidénță f., pl. e (lat. evidentia). Calitatea de a fi evident. A fi în evidență, a fi vizibil, aparent. A scoate în evidență, a vădi. V. relief.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*evidențiéz v. tr. (d. evident. Cp. cu cadențez, influențez). Barb. răŭ format. Vădesc, scot în evidență. V. conferențiez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
evident adj. m., pl. evidenți; f. evidentă, pl. evidente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
evidență s. f., g.-d. art. evidenței; pl. evidențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
evidenția (a ~) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. evidențiez (desp. -ți-ez), 3 evidențiază, 1 pl. evidențiem; conj. prez. 1 sg. să evidențiez, 3 să evidențieze; ger. evidențiind (desp. -ți-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
evident adj. m., pl. evidenți; f. evidentă, pl. evidente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
evidență s. f., g.-d. art. evidenței; pl. evidențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
evidenția (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 evidențiază, 1 pl. evidențiem (-ți-em); conj. prez. 3 să evidențieze; ger. evidențiind (-ți-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
evident adj. m., pl. evidenți; f. sg. evidentă, pl. evidente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
evidență s. f., g.-d. art. evidenței; pl. evidențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
evidenția vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. evidențiez, 3 sg. și pl. evidențiază, 1 pl. evidențiem (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. evidențieze; ger. evidențiind (sil. -ți-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EVIDENT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adj. accentuat, marcat, pronunțat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 3. adj. v. categoric. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor, vădit, (livr.) manifest. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 6. adj. v. indiscutabil. 7. adj. învederat, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.) 8. adv. clar, limpede, (reg. înv.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EVIDENȚĂ s. v. claritate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EVIDENȚIA vb. 1. v. profila. 2. v. contura. 3. v. remarca. 4. v. afirma. 5. v. accentua. 6. a reieși, a se reliefa. (Se ~ un anumit patos în poezia lui.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EVIDENT adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, distinct, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronunție ~.) 2. adj. accentuat, marcat, pronunțat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 3. adj. categoric, cert, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 4. adj. clar, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 6. adj. categoric, flagrant, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 7. adj. învederat, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.) 8. adv. limpede, (reg. înv.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVIDENȚĂ s. claritate, pregnanță. (Se dezvăluie cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVIDENȚIA vb. 1. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluși, a se distinge, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 2. a contura, a mula, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.) 3. a se deosebi, a se distinge, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (înv.) a (se) însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 4. a se afirma, a se impune, a se remarca. (S-a ~ repede în cinematografie.) 5. a accentua, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potența. (A ~ calitățile lucrării.) 6. a reieși, a se reliefa. (Se ~ un anumit patos în poezia lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A evidenția ≠ a ascunde, a masca
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MANIFESTUM NON EGET PROBATIONE (lat.) ceea ce este evident nu are nevoie de dovadă – Principiu de drept civil roman.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -ți-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
evident, evidentăadjectiv
- 1. Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: clar desigur limpede neîndoielnic vădit
- Larga răspîndire a cărții în mase este unul din semnele cele mai evidente ale dezvoltării culturale a poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 333, 2/1. DLRLC
- Evident, un asemenea subiect de vorbă tulbura pe Milescu. D. ZAMFIRESCU, R. 220. DLRLC
-
etimologie:
- évident DEX '09 DEX '98 DN
- evidens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
evidență, evidențesubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: certitudine claritate pregnanță
- D. Jean Bart știe să dea ficțiunii evidența realității palpabile. IBRĂILEANU, S. 88. DLRLC
- În toți timpii... știința a cerut dovezi pozitive, evidențe matematice. MACEDONSKI, O. IV 141. DLRLC
- 1.1. Ceea ce apare clar sau atrage atenția. DN
- A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Iată o simandicoasă familie ce ține sfat, punîndu-și pretențiile în evidență. ANGHEL, PR. 173. DLRLC
-
-
-
- 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: situație înregistrare însemnare
- Economia socialistă se caracterizează printr-o bună gospodărire și evidență riguroasă, prin folosirea rațională și cu cea mai mare grijă a avutului obștesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2588. DLRLC
- A ține (sau a păstra) evidența = a înregistra și a păstra la zi situația bunurilor, lucrărilor și persoanelor legate de o anumită activitate. DLRLCsinonime: înregistra
-
etimologie:
- évidence DEX '09 DEX '98 MDN '00
- evidentia DEX '09 DEX '98 DN
- evidenza DEX '09 DEX '98 DN
evidenția, evidențiezverb
- 1. A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În mișcarea de întreceri s-au evidențiat foarte multe femei, care au dat dovadă de avînt în muncă și de inițiativă creatoare. REZ. HOT. I 64. DLRLC
-
- 2. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- În gardă, își îndeplinise datoria cu atîta tragere de inimă încît l-a evidențiat în scris ofițerul. V. ROM. noiembrie 1953, 131. DLRLC
-
etimologie:
- evidență DEX '09 DEX '98 DN