înregistrat², ~ă a [At: REG. CLASIF. SP. 5 / Pl: ~ați, ~e / E: înregistra] 1 Înscris într-un registru. 2 Menționat în scris. 3 Imprimat prin mijloace tehnice. 4 (Fig) Memorat. 5 Realizat.

înregistrat¹ sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: înregistra] 1-3 Înregistrare (1-3). 4 (Fig) Memorare. 5-7 Înregistrare (5-7).

ÎNREGISTRA, înregistrez, vb. I. Tranz. 1. A înscrie într-un registru. 2. A reține prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. ♦ Fig. A întipări în minte, a memora. 3. A obține un anumit rezultat, o anumită realizare etc. A înregistra un succes important. – Din fr. enregistrer.

înregistra vt [At: GHICA, S. 86 / Pzi: ~rez / E: fr enregistrer] 1 A înscrie într-un registru. 2 A consemna în scris un eveniment, un fapt etc. 3 A imprima (cu mijloace tehnice) sunete, fenomene luminoase etc. 4 (Fig) A memora. 5 A înscrie la activul său ca rezultat, ca realizare etc. Si: a obține. 6 (Fiz; d. aparatele care monitorizează fenomenele meteorologice, seismice etc.) A măsura.

ÎNREGISTRA, înregistrez, vb. I. Tranz. 1. A înscrie într-un registru. 2. A reține prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. ♦ Fig. A întipări în minte, a memora. 3. A înscrie în activul său ca rezultat, ca realizare etc.; a obține. A înregistra un succes important. – Din fr. enregistrer.

ÎNREGISTRA, înregistrez, vb. I. Tranz. 1. A înscrie (un act, o petiție etc.) într-un registru (sub un număr). Avea un serviciu de noapte la uzină, înregistra ceva acolo. SAHIA, N. 95. ♦ (Despre aparate tehnice) A consemna (în mod mecanic). Seismografele înregistrează cutremurele de pămînt. 2. A însemna, a consemna în scris (un fapt, un eveniment), a lua notă de... Înainte vreme tot se mai găsea din timp în timp... un Ureche, un Costin, un Neculcea, un Greceanu, uricari, letopiseți și cronicari istoriografi, care înregistrau zi cu zi, oră cu oră, cele ce se petreceau în timpurile lui Grigore Ghica, lui Cantemir, lui Brîncoveanu etc. GHICA, S. 86. ♦ A introduce, a încorpora, a primi. Ca urmare a marilor transformări petrecute în țara noastră în anii regimului democrat-popular limba romînă a înregistrat – în vocabularul ei – numeroase schimbări de sens. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 1/1. ◊ Absol. Trecea, privea, înregistra, judeca. C. PETRESCU, A. 322. ♦ Fig. A reține (în memorie), a ține seamă de... De Marenne înțelegea cum stau lucrurile și afirma că înregistrează bine în memorie ce i se spune. SADOVEANU, Z. C. 66. Grigore se mulțumea să înregistreze dorințele ei ca să-i fie toate împlinite cu sfințenie. REBREANU, R. I 212. 3. Fig. (Cu privire la rezultate, realizări, succese etc.) A înscrie la activul său, a obține, a realiza. Țările democrate înregistrează necontenit succese atît în domeniul dezvoltării industriei, agriculturii și construcției de stat, cît și în domeniul culturii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2632. Sub conducerea partidului, poporul nostru a înregistrat victorii deosebite pe drumul dezvoltării economice și culturale a țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 410, 1/1.

ÎNREGISTRA vb. I. tr. 1. A înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. 2. A consemna în scris, a însemna (un fapt, un eveniment). ♦ A încorpora (2). ♦ (Fig.) A întipări, a reține (în memorie). 3. A înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. A imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare. 5. A obține, a realiza succese, rezultate bune etc. [< fr. enregistrer].

ÎNREGISTRA vb. tr. 1. a înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. 2. a consemna în scris, a însemna, a lua în evidență. ◊ (fig.) a întipări, a reține (în memorie). 3. a înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare. 5. a obține, a realiza succese, rezultate bune. (< fr. enregistrer)

A ÎNREGISTRA ~ez tranz. 1) (nume, informații) A fixa în scris (sau în memorie); a înscrie; a nota; a consemna. 2) (scrisori, acte) A trece într-un registru (pentru a autentifica). ~ corespondența primită. 3) (sunete, imagini) A fixa prin metode electromagnetice; a imprima. 4) A face să rămână pentru un timp îndelungat (în memorie); a reține (în minte). 5) (bagaje) A preda pentru cântărire și etichetare înaintea plecării (unui tren, avion), primind în loc o recipisă. 6) fig. A indica în mod obiectiv. Termometrul ~ează zero grade. 7) fig. (succese, rezultate) A căpăta printr-un efort; a dobândi; a obține; a repurta. ~ o victorie. /<fr. enregistrer

înregistrà v. 1. a înscrie pe un registru; 2. a lua notă; 3. a transcrie, a menționa un act în registrele publice.

*înregistréz v. tr. (d. registru, ca fr. enregistrer). Înscriŭ în registru, însemnez, consemnez, notez.

înregistra (a ~) vb., ind. prez. 3 înregistrează

înregistra vb., ind. prez. 1 sg. înregistrez, 3 sg. și pl. înregistrează

ÎNREGISTRAT adj. înmatriculat, (înv.) matriculat. (Vehicul ~.)

ÎNREGISTRA vb. 1. v. inventaria. 2. a consemna, a înscrie, a însemna, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 3. v. înmatricula. 4. v. menționa. 5. a imprima. (A ~ o melodie.) 6. v. recepționa. 7. a arăta, a indica, a marca. (Termometrul ~ o temperatură înaltă.) 8. v. percepe. 9. v. repurta.

ÎNREGISTRA vb. 1. a inventaria, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.) 2. a consemna, a înscrie, a însemna, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 3. a (se) înmatricula, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.) 4. a consemna, a menționa, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.) 5. a capta, a prinde, a recepta, a recepționa. (~ undele sonore.) 6. a arăta, a indica, a marca. (Termometrul ~ o temperatură înaltă.) 7. a percepe. (~ toate senzațiile comune.) 8. a obține, a repurta. (A ~ un răsunător succes.)