15 definiții pentru claritate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLARITÁTE s. f. 1. Calitatea unor obiecte de a fi clare (1); limpezime, transparență. 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis. 3. Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, deslușite, lămurite. ◊ Loc. adv. Cu claritate = cu precizie; clar, limpede, lămurit. – Din lat. claritas, -atis, fr. clarté.

claritate sf [At: MAIORESCU, CR. I, 254 / V: (iuz) chiar~ / Pl: ~tăți / E: lat claritas, -atis, fr clarté] 1 Calitate a luminii care face să se vadă bine ce este în jur. 2 (Șfg) Puritate. 3 Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct. 4 Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare (11). 5 (Îlav) Cu ~ Cu precizie Si: clar, lămurit, limpede.

CLARITÁTE s. f. 1. Însușirea unor obiecte de a fi clare (1); limpezime, puritate. 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis. 3. Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, deslușite, lămurite. ◊ Loc. adv. Cu claritate = cu precizie; clar, limpede, lămurit. – Din lat. claritas, -atis, fr. clarté.

CLARITÁTE s. f. 1. Însușirea unor obiecte de a fi clare (1), de a permite o percepere clară, de a apărea deslușit; limpezime, puritate. Claritatea cristalului. Claritatea coloritului. Claritatea aerului. ♦ Calitatea sunetului sau a vocii de a răsuna distinct și precis. 2. Calitate a gîndirii sau a modului de exprimare de a fi limpede, ușor de înțeles; limpezime. Operele lui I. V. Stalin se caracterizează printr-o mare claritate.Loc. adv. Cu claritate = clar, limpede, deslușit, cu precizie. Autorul descrie cu fineță, cu claritate și cu eleganță mijloacele diferite ce fiecare din aceste două arte pune în lucrare ca să intereseze. ODOBESCU, S. III 50.

CLARITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este clar; limpezime, limpeziciune, puritate. ♦ Calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct și precis. 2. Limpezime în gândire, în vorbire, în expunerea ideilor; expunere pe înțeles. ◊ Cu claritate = cu precizie; clar, limpede. [Cf. lat. claritas].

CLARITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este clar; limpezime, puritate. ◊ calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct. 2. limpezime în gândire, în vorbire; expunere pe înțeles. (< lat. claritas, fr. clarté)

CLARITÁTE f. Caracter clar; transparență. ◊ Cu ~ limpede; deslușit. /<lat. claritas, ~atis, fr. clarté

claritate f. calitatea lucrului clar sau limpede: claritatea ideilor, a stilului.

claritáte f. (lat. cláritas, -átis). Calitatea lucruluĭ clar: claritatea aeruluĭ, vociĭ, stiluluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

claritáte s. f., g.-d. art. claritắții

claritáte s. f., g.-d. art. clarității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLARITÁTE s. 1. deslușire, limpezime. (~ a unei imagini.) 2. v. transparență. 3. v. seninătate. 4. v. limpezime. 5. evidență, pregnanță. (Se dezvăluie cu ~.) 6. limpezime, puritate. (~ glasului.) 7. inteligibilitate, limpezeală, limpezime, (livr.) limpiditate, (fig.) transparență. (~ celor spuse de cineva.)

CLARITATE s. 1. deslușire, limpezime. (~ a unei imagini.) 2. transparență. (~ a unei lentile.) 3. albastru, albăstrime, azur, limpezime, senin, seninătate, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.) 4. curățenie, limpezime, puritate, transparență. (~ apei.) 5. evidență, pregnanță. (Se dezvăluie cu ~.) 6. limpezime, puritate. (~ glasului.) 7. inteligibilitate, limpezeală, limpezime, (livr.) limpiditate, (fig.) transparență. (~ celor spuse.)

Claritate ≠ nebulozitate, neclaritate, obscuritate


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CLARITATE. Subst. Claritate, limpezime, limpezeală, limpeziciune (rar), limpiditate (livr.), explicitate, transparență (fig.), inteligibilitate, accesibilitate, evidență. Exactitate, exactitudine, precizie, corectitudine, rigoare, rigurozitate, acribie (livr.); concizie, laconism. Înțelegere, comprehensiune (livr.). Explicație, explicare, lămurire, clarificare, precizare, deslușire, limpezire. Adj. Clar, clarisim (livr.), limpede, limpid (livr.), transparent (fig.), luminos (fig.), străveziu, limpede ca lumina zilei, inteligibil, pe înțelesul tuturora, accesibil, evident, vădit, precis, răspicat, explicat, de înțeles, comprehensibil (livr.), deslușit, exact, corect, riguros; concis, scurt, succint, lapidar, laconic. Lămurit, edificat, deslușit, limpezit. Citeț, lizibil. Clarificator (rar), lămuritor, explicativ, explicator (înv.), deslușitor (înv.). Vb. A fi clar (limpede), a fi pe înțelesul tuturor. A fi concis. A se exprima clar (concis, laconic), a vorbi (a scrie) pe înțelesul tuturor. A clarifica, a limpezi, a lămuri, a răspica (fig.), a face inteligibil, a lumina, a explica, a desluși, a preciza, a elucida. Adv. (În mod) clar, limpede, vădit, evident. Pe. înțelesul tuturor, pe înțeles; cu claritate, explicit, cu precizie, cu exactitate; ca lumina zilei, ca cristalul. V. adevăr, inteligibilitate.

Intrare: claritate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claritate
  • claritatea
plural
genitiv-dativ singular
  • clarități
  • clarității
plural
vocativ singular
plural

claritate

etimologie: