18 definiții pentru ageamiu (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGEAMIU, -IE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) nepriceput. – Din tc. acemi.

ageamiu, ~ie [At: GORJAN, H. I, 159/12 / V: agiam~[1] / Pl: ~ii / E: tc acemi] (Fam) 1-2 smf, a (Om) începător. 3-4 smf, a (Om) care nu se pricepe.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

AGEAMIU, Mold. AGEMIU, -IE adj. și sm. f. Începător, nepriceput, novice, fără experiență: era și ageamie și ’nfumurată că nimeni nu știa juca mai bine ca ea (CAR.): la vînătorie... mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ~ (ODOB.) [tc. ağami].

AGEAMIU, -IE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi.

AGEAMIU, -IE, ageamii, adj. (Familiar, despre oameni) Începător, novice, fără experiență, nepriceput, neiscusit, neștiutor, nedibaci. Umil, mai slăbănog, mai ageamiu, își muia numai limba [în paharul cu rachiu], strîmbîndu-se de parcă ar fi pus pe ea o doctorie. PAS, L. I 73. 4 (Substantivat) La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ageamiu, carele, văzîndu-se hiat în răspăr de babele satului pentru izbînzile ce făcuse cu pușca dimineața în bătătură, se apăra în dulcea limbă a poeziei. ODOBESCU, S. III 9.

AGEAMIU, -IE, ageamii, adj. (Fam.; adesea substantivat) Începător, nepriceput, neștiutor. – Tc. acami, acemi.

AGEAMIU adj. (Mold.) Neștiutor. O, tinere, văzu ca ești ageamiu, fugi de acole că te vor vide hadîmbii și te vor omorî. H. 17792, 78r. Etimologie: tc. acemi.

ageamiu a. 1. începător, novice, fără experiență: vestitul ageamiu OD.; 2. nepriceput (mai ales la jocul cărților): scoteau din brâu câte o pereche de cărți... și spălau pe ageamii de parale GHICA. [Turc. ADJAMI, ignorant, nedibaciu, lit. persan, adică străin de limba arabă].

ageamíu, -íe (ea dift.) adj. (turc. ağami și ağemi, d. ar. ağemi, Pers. Nearab, barbar, grosolan; ngr. atzamís). Fam. Novice, începător, fără experiență. – Și ha-; în Mold. agemiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ageamiu (fam.) adj. m., s. m., pl. ageamii; adj. f., s. f. ageamie; pl. ageamii

ageamiu (fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. ageamie; pl. m. și f. ageamii

ageamiu adj. m., s. m., f. ageamie; pl. m. și f. ageamii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AGEAMIU adj., s. v. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, necunoscător, neinițiat, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost.

ageamiu adj., s. v. IGNORANT. INCAPABIL. INCOMPETENT. NECAPABIL. NECHEMAT. NECOMPETENT. NECUNOSCĂTOR. NEINIȚIAT. NEISPRĂVIT. NEPREGĂTIT. NEPRICEPUT. NEȘTIUTOR. PROST.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ageamiu (ageamie), adj. – Nepriceput. – Mr. ağami(t), megl. ağamiia. Tc. acemi, din arab. ’ağam „barbar” (Șeineanu, II, 12; Lokotsch 29); cf. ngr. ἀτζαμής, bg. ağamija. Din aceeași rădăcină provine arab. ağamiya „limbă barbară”, de unde sp. aljamia; la fel ca tc. acem, de unde rom. agem (per.), sec. XVII.

Intrare: ageamiu (adj.)
ageamiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ageamiu
  • ageamiul
  • ageamiu‑
  • ageamie
  • ageamia
plural
  • ageamii
  • ageamiii
  • ageamii
  • ageamiile
genitiv-dativ singular
  • ageamiu
  • ageamiului
  • ageamii
  • ageamiei
plural
  • ageamii
  • ageamiilor
  • ageamii
  • ageamiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ageamiu, ageamiisubstantiv masculin
ageamie, ageamiisubstantiv feminin
ageamiu, ageamieadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.