SOLID², -Ă, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel făcut încât să reziste mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni și greutate); (fam., despre ființe) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. – Din fr. solide, lat. solidus.

solid², ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~izi, ~e, (îvr) ~i sm, am / E: lat solidus] 1 a (D. corpuri, materii etc.) Care are o structură compactă, o mare coeziune între molecule, formă și volum propriu atâta timp cât valoarea forțelor exterioare nu depășește o anumită limită. 2 a (Pex; îoc moale¹) Care are consistență foarte mare, care opune rezistență și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat etc. Si: consistent, dur¹ (1), puternic, rezistent, rigid, tare, tenace, (pop) vârtos, (înv) întărit. 3 a (Îs) Stare ~ă Stare de agregare a corpurilor solide² (1). 4 a (Chm; îs) Soluție ~ă Soluție în care atât dizolvantul, cât și substanța dizolvată sunt corpuri solide² (1), fiind dizolvate în stare topită. 5 sn (Fiz) Corp solid² (1). 6 sn Corp geometric cu trei dimensiuni, limitat de o suprafață închisă, cu volum măsurabil Si: (înv) trup. 7 a (Îs) Unghi ~ Porțiune din spațiu mărginită de o suprafață conică. 8 a (Înv) Geometrie ~ă Geometrie în spațiu. 9 a (D. obiecte, construcții etc.) Care durează multă vreme Si: durabil (4), rezistent, temeinic, trainic², (rar) dăinuitor, (pop) țeapăn, vârtos, (înv) nestrămutat, temeielnic, țiitor, (îvr) putincios. 10 av În mod solid² (9). 11 a (D. idei, teorii, legi, metode etc.) De a cărui realitate sau rezolvare nu se poate îndoi nimeni Si: categoric (1), cert, evident (2), incontestabil, indiscutabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, precis, sigur, temeinic, vădit, (liv) indubitabil, peremptoriu. 12 a Care convinge pe deplin (că asigură o bună realizare, că duce la rezultate scadente etc.) Si: concludent (2), convingător (1), edificator (3), elocvent (3), grăitor (3), probant, puternic, tare, temeinic, (rar) vorbitor, (înv) înduplecător. 13 a Care determină luarea unei hotărâri, a unei dispoziții etc. Si: decisiv (2), determinant (2), hotărâtor (3). 14 a (Fig; d. cunoștințele, cultura etc. sau d. activitățile omului) Care denotă multă inteligență, seriozitate și competență Si: adânc (8), pătrunzător, profund, temeinic. 15 a Care corespunde așteptărilor Si: sănătos. 16-20 av În mod solid² (11-15). 21 a Care nu se schimbă ușor Si: constant (1), ferm (1), stabil, statornic. 22 a (Fam; d. oameni) Care are corpul mare (și gros) Si: corpolent, legat, masiv, trupeș, voinic, (rar) trupos. 23 a (Pex; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care are o mare forță fizică Si: puternic, robust, tare, verde, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop) trapăn, vânjos, vârtos, (înv) potent, putincios, spatoș, (reg) pogan, puteros, putut, socolan. 24 a (Fig; d. oameni) Care nu dă înapoi în fața greutăților. 25 a (Fig; d. oameni) Care înfruntă pericolul Si: brav (1), curajos (1), cutezător (1), dârz (4), inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, (liv) intrepid, temerar, (rar) bărbat (4), (îvp) voinic, (înv) hrăbar, neînfricoșat, (frm) petulant.

SOLID², -Ă, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel făcut încât rezistă mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni și greutate); (fam., despre ființe) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. – Din fr. solide, lat. solidus.

SOLID, -Ă, solizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri) Care, la o temperatură dată, are o rigiditate atît de mare, încît nu se deformează permanent sub acțiunea forțelor exterioare; p. ext. tare, dur. Forma corpurilor solide rămîne neschimbată, dacă temperatura rămîne neschimbată și forțele care lucrează asupra lor nu depășesc o anumită limită. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. (Substantivat, n.) Solidele se deformează sub acțiunea forțelor care depășesc o anumită limită. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. ◊ Stare solidă = una dintre cele trei stări de agregație ale materiei. Soluție solidă = soluție în care atît dizolvantul cît și substanța dizolvată sînt corpuri solide (dizolvate în stare topită). ♦ (Substantivat, n) Corp geometric cu trei dimensiuni, mărginit de suprafețe plane sau curbe. 2. Rezistent, trainic, durabil. [Oamenii] au zidit grajduri mari și solide. BOGZA, C. O. 270. ◊ Fig. Teatrul romînesc era în floarea lui. Dacă însă un curios ar fi observat cu sînge rece mersul său, ar fi văzut cu întristare că nu are baze solide. NEGRUZZI, S. I 345. 3. Temeinic, adînc, serios; p. ext. sigur, statornic. Clientela puțină, dar solidă, îi asigura venituri considerabile. REBREANU, R. I 34. A trebuit să caut a-i modera, puindu-i pe o cale mai serioasă și solidă. GHICA, A. 553. 4. Mare (ca dimensiuni, ca greutate). O încărcătură solidă. ♦ (Familiar, despre persoane) Voinic, robust. Cum e dumneaei solidă, îi trebuie o porție mult mai zdravănă! CARAGIALE, O. II 91. ♦ Fig. Care înfruntă cu tărie greutățile; dîrz. Ei!... ți-a plăcut venerabilul? – E tare... tare de tot... Solid bărbat! CARAGIALE, O. I 126.

SOLID, -Ă adj. 1. (Adesea s.n.) Care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; (p. ext.) tare, dur. 2. Rezistent, tare, durabil, trainic. 3. Temeinic, serios; sigur. 4. Voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (Fig.) Care înfruntă cu tărie greutățile; dîrz. [Cf. fr. solide, lat. solidus].

SOLID, -Ă adj. 1. (și s. n.) (corp) care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; tare, dur. 2. rezistent, durabil, trainic. 3. temeinic, serios; sigur. 4. voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (fig.) care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. (< fr. solide, lat. solidus)

SOLID ~dă (~zi, ~de) 1) (despre corpuri) Care este tare, dur. 2) Care este rezistent la acțiunea forțelor exterioare. 3) fig. Care este serios și important. 4) pop. Care are o constituție fizică puternică; robust; viguros. 5) Care impresionează prin exterior; cu exterior impresionant; impunător. Clădire ~dă. /<lat. solidus, fr. solide

solid a. 1. ce are consistență, ale cărui părți aderă cu tărie laolaltă: toate corpurile sunt solide, lichide sau gazoase; 2. ce poate să reziste: clădire, stofă solidă; 3. fig. durabil: amicie solidă. ║ n. 1. corp solid: metalele sunt niște solide; 2. Geom. corp limitat de suprafețe: un cub e un solid cu șase fețe.

*sólid, -ă adj. (lat. solidus). Consistent, vîrtos, tare, care nu e moale, nicĭ lichid, nicĭ gazos: corp solid, gheața e solidă. Robust, puternic, zdravăn: trup solid. Traĭnic, durabil: zidurĭ solide, (fig.) amiciție solidă. Serios, vrednic de încredere: om, caracter solid. S. n., pl. e. Fiz. Corp solid: solidele se dilată maĭ puțin de cît lichidele. Mat. Corp (spațiŭ) mărginit de suprafețe: un cub e un solid cu șase fețe. Adv. În mod solid: a zidi solid. – Fals solíd (după fr.).

solid¹ adj. m., pl. solizi; f. solidă, pl. solide

solid¹ adj. m., pl. solizi; f. solidă, pl. solide

solid adj. m., pl. solizi; f. sg. solidă, pl. solide

solid, -dă.

SOLID adj. 1. v. tare. 2. puternic, rezistent, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pământ.) 3. v. durabil. 4. v. consistent. 5. v. robust. 6. legat, robust, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) 7. v. corpolent. 8. v. convingător.

SOLID adj. 1. dur, rezistent, tare, tenace, (pop.) țeapăn, vîrtos. (Un material ~.) 2. puternic, rezistent, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pămînt.) 3. durabil, rezistent, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreț, țeapăn, vîrtos, (înv.) nestrămutat, țiitor. (Ghete ~; o construcție ~.) 4. consistent, dens, tare, vîrtos. (Mortar ~.) 5. puternic, robust, tare, viguros, vînjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vînos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 6. legat, robust, viguros, vînjos, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) 7. corpolent, trupeș, voinic. (Excesiv de ~.) 8. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.)

Solid ≠ lichid, nesolid, șubred

reziduu solid, (engl.= residue) material rezistent în procesul de alterare și rămas „in situ”, netransformat; r.s. îmbracă forma unor min. sau fragmente litice relicte – ex.: zircon, cuarțite – și însoțește în scoarța de alterare neoformațiile argiloase.

SOLID², -Ă (< fr., lat.) adj. 1. (Și substantivat, n.) (Corp) care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune acțiunii forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune; p. ext. tare, rigid, dur, rezistent. Una din cele trei stări ale materiei (alături de starea lichidă și gazoasă). ♦ (MAT.) Unghi s. = porțiune de spațiu mărginită de o suprafață conică. ◊ (REZ. MAT.) (Subst., n). Solid de egală rezistență = bară cu secțiunea transversală variabilă, realizată astfel încât efortul unitar maxim care ia naștere sub acțiunea forțelor exterioare și a greutății proprii să aibă aceeași valoare în toate secțiunile. 2. Care rezistă multă vreme; durabil, trainic. 3. Temeinic; statornic. 4. De dimensiuni și greutate mare. ♦ Voinic, robust, viguros. 5. Fig. Dârz.