20 de definiții pentru sihastru sehastru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIHÁSTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. [Var.: sehástru, -ă s. m. și f.] – Din ngr. isihastís.

SIHÁSTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. [Var.: sehástru, -ă s. m. și f.] – Din ngr. isihastís.

SIHÁSTRU, sihaștri, s. m. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciune; pustnic, anahoret, ermit, schimnic. Tîlharul pune un pistol în barba sihastrului și-l culcă lîngă prag. GALACTION, O. I 252. Am umblat, fraților, cătră răsărit și am ascultat pe-un sihastru cetind într-o carte. RETEGANUL, P. I 24. Sub o rîpă stearpă, pe un rîu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vărsarea serii un străin sosi. BOLINTINEANU, O. 58. ◊ (Metaforic, sugerînd un urs) Aveau, în sfîrșit, să deie ochii cu sihastrul Carpaților și să aibă ce istorisi despre lupta cu dînsul. GANE, N. III 135. Eroismul meu se simțea cam la strîmtoare, cînd mi-nchipuiam că vreun morocănos sihastru al pustiului, putea veni la mine, foarte grav și pe patru labe, ca să mă întrebe de sănătate. HOGAȘ, M. N. 161. ♦ Animal sălbatic bătrîn, care trăiește singur, despărțit de cîrd. Vier sihastru. Cerb sihastru.Fig. Persoană care trăiește departe de societate, în izolare. ◊ (Adjectival) Un nor sihastru Și-adună-n poală Argintul tot. TOPÎRCEANU, B. 5. – Variantă: sehástru (ALECSANDRI, P. III 74, NEGRUZZI, S. I 85) s. m.

SIHÁSTRU ~ștri m. 1) Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; pustnic; schimnic; ascet. 2) fig. Persoană care duce un mod izolat de viață. /<ngr. isihastrís

sihastru m. pustnic: după o cină de sihastru OD. [Gr. mod. ISYHASTÍS, lit. care trăiește liniștit]. ║ a. fig. singuratic: dragoste sihastră COȘBUC.

sihástru m. (ngr. isyhastis [vgr. ’esyhastés, d. ’esyhta, liniște], după sihăstrie. V. isihie). Pustnic, om care trăĭește singur în pustietate: Daniil sihastru din timpu luĭ Ștefan cel Mare. – În est și seh-, pop. săh- și sîh-. V. călugăr.

SEHÁSTRU, -Ă s. m. și f. v. sihastru.

SEHÁSTRU, -Ă s. m. și f. v. sihastru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sihástru s. m., art. sihástrul; pl. siháștri, art. siháștrii

sihástru s. m., art. sihástrul; pl. siháștri, art. siháștrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIHÁSTRU adj. v. izolat, retras, singur, singuratic, solitar.

sihastru adj. v. IZOLAT. RETRAS. SINGUR. SINGURATIC. SOLITAR.

SIHASTRU s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ul trăiește prin locuri pustii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sihástru (-ștri), s. m. – Eremit, anahoret. – Var. sehastru, Mold. săhastru, sahastru. Mgr. ἠσυχαστής „care trăiește liniștit” (Murnu, 15), cf. isihie și sl. (v. sb.) sihasti (Vasmer, Gr., 131). Modificarea terminației se datorează dificultății grupului final -stŭ (cf. buiestru) și analogiei cu der.Der. sihăstrie, s. f. (pustnicie, viață de sihastru), din mgr. ἠσυχάστρια sau ἠσυχαστήριον, sl. sichastrija; sihăstri, vb. (a trăi cu sihaștrii); sihăstrește, adv. (ca sihaștrii).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SIHASTRU, Mănăstirea ~ v. Homoncea.

Daniil Sihastrul (sec. 15), sfânt cuvios originar din jud. Rădăuți, pe numele de mirean Dumitru. S-a călugărit la m-rea de pe lângă bis. Sf. Nicolae din Rădăuți, luându-și numele de David, pe care l-a schimbat în Daniil după ce a îmbrăcat schima cea mare la schitul Laura, unde a trăit un timp. Iubind singurătatea, s-a retras într-o chilie lângă m-rea Putna, pe care și-a săpat-o singur într-o stâncă pe malul pârâului Viteul. Ultimele locuri unde a sihăstrit sunt chilia și paraclisul, pe care le-a săpat sub stânca numită Șoimul de lângă m-rea Voroneț, în pronaosul căreia este îngropat. A fost vizitat de Ștefan cel Mare pentru a-i cere sfaturi. Canonizat la 10 iunie 1992, este sărbătorit la 18 decembrie.

Sihastrul v. Daniil Sihastru.

DANIIL SIHASTRU (sec. 15), călugăr, sfetnic de taină și părinte duhovnic al lui Ștefan cel Mare. A trăit în chilia de la Putna și este înmormântat la Voroneț. Canonizat în 1992 și prăznuit la 18 dec.

Intrare: sihastru
substantiv masculin (M63)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sihastru
  • sihastrul
  • sihastru‑
plural
  • sihaștri
  • sihaștrii
genitiv-dativ singular
  • sihastru
  • sihastrului
plural
  • sihaștri
  • sihaștrilor
vocativ singular
  • sihastrule
  • sihastre
plural
  • sihaștrilor
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sehastru
  • sehastrul
  • sehastru‑
plural
  • sehaștri
  • sehaștrii
genitiv-dativ singular
  • sehastru
  • sehastrului
plural
  • sehaștri
  • sehaștrilor
vocativ singular
  • sehastrule
  • sehastre
plural
  • sehaștrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sihastru, -ă sihastră sihastru sehastră sehastru

  • 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: anahoret, -ă eremit pustnic, -ă schimnic 8 exemple
    exemple
    • Tîlharul pune un pistol în barba sihastrului și-l culcă lîngă prag. GALACTION, O. I 252.
      surse: DLRLC
    • Am umblat, fraților, cătră răsărit și am ascultat pe-un sihastru cetind într-o carte. RETEGANUL, P. I 24.
      surse: DLRLC
    • Sub o rîpă stearpă, pe un rîu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vărsarea serii un străin sosi. BOLINTINEANU, O. 58.
      surse: DLRLC
    • (Metaforic, sugerând un urs) Aveau, în sfîrșit, să deie ochii cu sihastrul Carpaților și să aibă ce istorisi despre lupta cu dînsul. GANE, N. III 135.
      surse: DLRLC
    • (Metaforic, sugerând un urs) Eroismul meu se simțea cam la strîmtoare, cînd mi-nchipuiam că vreun morocănos sihastru al pustiului, putea veni la mine, foarte grav și pe patru labe, ca să mă întrebe de sănătate. HOGAȘ, M. N. 161.
      surse: DLRLC
    • Ea de-atunci ca o sihastră Crește-n margini de poteci. COȘBUC, P. II 87.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival O mătușă sihastră... îi și zise: Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p-aici? ISPIRESCU, L. 357.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival figurat Chiar roza ce moare în glastră... Tresare în pacea sihastră. MACEDONSKI, O. I 195.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • 2.1. Animal sălbatic bătrân care trăiește singur.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vier sihastru. Cerb sihastru.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: