23 de definiții pentru singuratic
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- relaționale (9)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SINGURATIC, -Ă, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; p. ext. liniștit. O căsuță singuratică. 3. (Gram.; înv.; și substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singuratec, -ă adj.] – Singur + suf. -atic.
SINGURATIC, -Ă, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; p. ext. liniștit. O căsuță singuratică. 3. (Gram.; înv.; și substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singuratec, -ă adj.] – Singur + suf. -atic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
singuratic, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~tec, (înv) ~rătec / Pl: ~ici, ~ice / E: singur + -atic] 1 a (D. ființe, mai ales d. oameni) Singur (3). 2 a (D. viața, traiul sau d. manifestările, acțiunile etc. ale oamenilor) Care este caracteristic omului singuratic (1). 3 a Care se petrece în singurătate. 4 a (D. lucruri, locuri, arbori etc.) Care este plasat la un loc ferit, departe de (alte) așezări omenești ori departe unul de altul Si: dosit (2), ferit1 (3), izolat, lăturalnic, pustiu, liniștit, rătăcit, răzleț, retras, solitar (1), stingher, (rar) pribeag, (îvp) secret3, (îvr) singureț (1), (înv) singurit, (reg) lăturaș, lăturiș. 5 a (Pex) Liniștit. 6 a (Rar; pex; d. așezări omenești, d. locuințe etc. sau d. locuri de obicei populate) Pustiu. 7 a (Asr; adesea precedat de „un”, „o” care-i întăresc sensul; adesea precedă substantivul pe care îl determină) Singur (7). 8-9 sn, a (Grm; înv) Singular (1-2). 10 a (Înv; d. pietre prețioase, mai ales d. briliante și diamante) Solitar (13). 11 a (Îvr; îs) Luptă ~ Luptă corp la corp.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINGURATIC, -Ă, singuratici, -e, adj. 1. (Despre ființe, în special despre oameni) (Care trăiește) departe de alte ființe, izolat de societate; retras, singur. Șt. O. Iosif a murit trist și singuratic. SADOVEANU, E. 168. Dar nu vine! Singuratic În zadar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru, încărcat cu flori de nufăr. EMINESCU, O. I 74. Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte păduratic. ALECSANDRI, P. A. 161. ◊ (Substantivat) Franțuzeasca cu puternic accent toscan se dovedea fluidă și bogată, după legea singuraticilor condamnați îndelung la muțenie. SADOVEANU, Z. C. 98. ♦ (Despre perioade de timp) Petrecut, trăit în singurătate. Deodată văzui pe bătrînă privindu-l fix, cu dragoste, cu tristeță și resemnare, cum îl privea de zeci de ani singuratici și triști. SADOVEANU, O. VIII 62. ♦ (Despre acțiuni omenești) Făcut în singurătate; tainic. Fără mărturie străină își face singuraticele sale rugăciuni. HOGAȘ, H. 53. 2. (Despre lucruri) Departe de alte lucruri sau de alte așezări omenești; solitar, liniștit. Privighetorile se așază în colțuri singuratice așa alese încît să răspundă armonic ecourile. SADOVEANU, O. VI 331. Se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări, lîngă o căsuță singuratică. CREANGĂ, P. 213. Conrad simțea în sînu-i un dor necunoscut; Pe podul singuratic ședea el abătut. BOLINTINEANU, O. 240. 3. (Gram.; învechit) Singular. (Substantivat) Petru Maior nu impune sisteme de cuvinte, ci... le lasă în forma primitivă la înmulțit (= plural) sau la singuratic. RUSSO, S. 60. – Variantă: singuratec, -ă (EMINESCU, O. I 75, RUSSO, 99) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINGURATIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre ființe) Care trăiește singur; retras; solitar. 2) (despre obiecte) Care se găsește singur; solitar. /singur + suf. ~atic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
singuratic a. care e singur, cui îi place a fi singur.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
singurátic (est) și -ec (vest), -ă adj. (d. singur). Izolat, departe de lume: un schit singuratic, o singuratică insulă din imensitatea oceanuluĭ. Iubitor de singurătate: cugetătoriĭ îs singuraticĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SINGURATEC, -Ă adj. v. singuratic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SINGURATEC, -Ă adj. v. singuratic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SINGURATEC, -Ă adj. v. singuratic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
singuratec, ~ă a vz singuratic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
singurătec, ~ă a vz singuratic corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
singuratic adj. m., pl. singuratici; f. singuratică, pl. singuratice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
singuratic adj. m., pl. singuratici; f. singuratică, pl. singuratice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
singuratic adj. m., pl. singuratici; f. sg. singuratică, pl. singuratice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
singuratic
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
singuratic (cu înțelesul: căruia îi place să trăiască singur).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SINGURATIC s. v. solitar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SINGURATIC adj., s. v. singular.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SINGURATIC adj. v. singur, unic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SINGURATIC adj. 1. v. retras. 2. v. răzleț. 3. v. dosnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SINGURATIC adj. 1. izolat, retras, singur, solitar, (rar) însingurat, (înv.) retirat, (fig.) sihastru. (Un om ~; trăiește ~.) 2. izolat, pribeag, rătăcit, răzleț, singur, solitar. (Se uita la un nor ~.) 3. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (În ungherul cel mai ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
singuratic adj. v. SINGUR. UNIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
singuratic adj., s. v. SINGULAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
singuratic s. v. SOLITAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Singuratic ≠ nesolitar, nesinguratic
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
singuratic, singuraticăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; singur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Șt. O. Iosif a murit trist și singuratic. SADOVEANU, E. 168. DLRLC
- Dar nu vine! Singuratic În zadar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru, încărcat cu flori de nufăr. EMINESCU, O. I 74. DLRLC
- Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte păduratic. ALECSANDRI, P. A. 161. DLRLC
- Franțuzeasca cu puternic accent toscan se dovedea fluidă și bogată, după legea singuraticilor condamnați îndelung la muțenie. SADOVEANU, Z. C. 98. DLRLC
- 1.1. (Despre manifestările oamenilor) Propriu, caracteristic pentru un om singuratic, de om singuratic. DEX '09
- 1.2. (Despre perioade de timp) Petrecut, trăit în singurătate. DLRLC
- Deodată văzui pe bătrînă privindu-l fix, cu dragoste, cu tristeță și resemnare, cum îl privea de zeci de ani singuratici și triști. SADOVEANU, O. VIII 62. DLRLC
-
- 1.3. (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tainic
- Fără mărturie străină își face singuraticele sale rugăciuni. HOGAȘ, H. 53. DLRLC
-
-
- 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Privighetorile se așază în colțuri singuratice așa alese încît să răspundă armonic ecourile. SADOVEANU, O. VI 331. DLRLC
- Se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări, lîngă o căsuță singuratică. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
- Conrad simțea în sînu-i un dor necunoscut; Pe podul singuratic ședea el abătut. BOLINTINEANU, O. 240. DLRLC
- 2.1. Liniștit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: liniștit
-
-
- Petru Maior nu impune sisteme de cuvinte, ci... le lasă în forma primitivă la înmulțit (= plural) sau la singuratic. RUSSO, S. 60. DLRLC
-
etimologie:
- Singur + -atic. DEX '09 DEX '98