Definiția cu ID-ul 842761:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIHÁSTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. [Var.: sehástru, -ă s. m. și f.] – Din ngr. isihastís.