opțiuni
  • info

21 de definiții pentru pustnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: pusnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ.

PUSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: pusnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ.

pustnic, ~ă [At: COD. TOD. 216 / V: pusnic, (înv) postnec, pos~, ~tinic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv поустиньникъ] 1-2 smf Om (laic sau) călugăr care trăiește izolat de lume, ducând o viață închinată rugăciunii și plină de privațiuni Si: anahoret, (liv) ascet, eremit, schimnic, sihastru. 3-4 smf, a (Pan) (Persoană) care duce o viață retrasă, izolată de societate etc.

PUSTNIC, -Ă, pustnici, -e, s. m. și f. (Și în forma pusnic) Călugăr sau laic care duce o viață aspră, de privațiuni, departe de lume; anahoret, sihastru, eremit. V. ascet. Vinu-i bun și hora-mi place, Iar tu, doamne, fă-mi ce vrei. Numai pustnic nu mă face! COȘBUC, P. II 67. M-am tras în munții voștri și m-am făcut pustnic, să-mi spășesc păcatele. RETEGANUL, P. V 84. Văd dinaintea mea un pustnic sălbatic, cu părul și barba vîlvoi. CARAGIALE, O. III 98. ♦ Fig. Persoană care trăiește izolată de lume (uneori pentru a se reculege, a trăi meditînd). Ai devenit o pusnică... o filozoafă... CAMIL PETRESCU, T. II 228. Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte singuratic... Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară. ALECSANDRI, P. A. 161. – Variantă: pusnic, -ă s. m. și f.

PUSTNIC ~ci m. 1) Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume ducându-și viața în post și rugăciuni; sihastru; schimnic; ascet. 2) fig. Persoană care duce o viață izolată și aspră. /<sl. pustyniniku

pustnic m. 1. cel ce trăiește în pustiu; 2. fig. om care trăiește retras. [Slav. PUSTYNĬNĬKŬ].

pústnic m. (vsl. pustynĭkŭ, bg. pustinnikŭ, sîrb. pustinik, pustnic, pusnik, blestemat, afurisit; rus. pustýnnik). Sihastru, schimnic, eremit, anahoret, călugăr retras singur în pustietate. – Și pusnic (ca crîsnic, vrîsnic). Vechĭ și pustínic.

PUSNIC, -Ă s. m. și f. v. pustnic.

PUSNIC, -Ă s. m. și f. v. pustnic.

PUSNIC, -Ă s. m. și f. v. pustnic.

postnec, ~ă smf vz pustnic

postnic2, ~ă smf vz pustnic

pusnic, ~ă smf vz pustnic

pustinic, ~ă smf vz pustnic

pusnic m. V. pustnic.

púsnic, V. pustnic.

pustínic, V. pustnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pustnic (desp. pust-nic) s. m., pl. pustnici

pustnic (pust-nic) s. m., pl. pustnici

pustnic s. m. (sil. mf. pust-), pl. pustnici

pustnic

pustnic.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUSTNIC s. anahoret, ascet, eremit, schimnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ul trăiește prin locuri pustii.)

PUSTNIC s. anahoret, ascet, eremit, schimnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ul trăiește prin locuri pustii.)

Intrare: pustnic
  • silabație: pust-nic info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustnic
  • pustnicul
  • pustnicu‑
plural
  • pustnici
  • pustnicii
genitiv-dativ singular
  • pustnic
  • pustnicului
plural
  • pustnici
  • pustnicilor
vocativ singular
  • pustnicule
  • pustnice
plural
  • pustnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pusnic
  • pusnicul
  • pusnicu‑
plural
  • pusnici
  • pusnicii
genitiv-dativ singular
  • pusnic
  • pusnicului
plural
  • pusnici
  • pusnicilor
vocativ singular
  • pusnicule
  • pusnice
plural
  • pusnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postnec
  • postnecul
plural
  • postneci
  • postnecii
genitiv-dativ singular
  • postnec
  • postnecului
plural
  • postneci
  • postnecilor
vocativ singular
  • postnecule
  • postnece
plural
  • postnecilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustinic
  • pustinicul
plural
  • pustinici
  • pustinicii
genitiv-dativ singular
  • pustinic
  • pustinicului
plural
  • pustinici
  • pustinicilor
vocativ singular
  • pustinicule
  • pustinice
plural
  • pustinicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pustnic, pustnicisubstantiv masculin
pustnică, pustnicesubstantiv feminin

  • 1. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: anahoret ascet aschitac aschitean eremit monah oselnic schimnic schimonah schitnic sihastru
    • format_quote Vinu-i bun și hora-mi place, Iar tu, doamne, fă-mi ce vrei. Numai pustnic nu mă face! COȘBUC, P. II 67. DLRLC
    • format_quote M-am tras în munții voștri și m-am făcut pustnic, să-mi spășesc păcatele. RETEGANUL, P. V 84. DLRLC
    • format_quote Văd dinaintea mea un pustnic sălbatic, cu părul și barba vîlvoi. CARAGIALE, O. III 98. DLRLC
    • diferențiere Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume ducându-și viața în post și rugăciuni. NODEX
    • 1.1. figurat Persoană care duce o viață retrasă și aspră. DEX '09 DEX '98 NODEX
      • format_quote Ai devenit o pusnică... o filozoafă... CAMIL PETRESCU, T. II 228. DLRLC
      • format_quote Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte singuratic... Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară. ALECSANDRI, P. A. 161. DLRLC
      • diferențiere Persoană care trăiește izolată de lume (uneori pentru a se reculege, a trăi meditând). DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.