retras, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 44 / Pl: ~ași, ~e / E: retrage] 1 (D. persoane) Singuratic. 2 (D. clădiri, locuri etc.) Plasat mai la o parte Si: depărtat (1), dosnic (1), izolat. 3 (D. vorbe, afirmații) Asupra căruia s-a revenit.

RETRAS, -Ă, retrași, -se, adj. (Despre persoane) Izolat, singur, singuratic, solitar. Olga viețuia foarte retrasă. NEGRUZZI, S. I 44. ♦ (Despre clădiri, locuri etc.) Plasat mai la o parte; dosnic, depărtat, izolat. Căsuța Ioanei, unde stau, e retrasă spre stînga. CAMIL PETRESCU, U. N. 242. Eu cunosc un loc retras, Unde nimeni n-o să poată Să urmeze-al nostru pas. MACEDONSKI, O. I 226.

RETRAS, -Ă adj. (Despre oameni) Izolat, singuratic. [< retrage].

RETRAS, retrasă (retrași, retrase) 1) v. A RETRAGE și A SE RETRAGE. 2) (despre locuri, clădiri etc.) Care este așezat mai la o parte; dosnic. 3) (despre persoane) Care este puțin comunicativ; închis; nesociabil. /v. a (se) retrage

*retrág, -trás, a -tráge v. tr. (lat. rétraho, -tráhere. V. trag). Trag înapoĭ: a retrage mîna. Scot din locu unde era saŭ chem înapoĭ: a retrage un copil din (saŭ: de la) școală, o trupă din luptă. Retractez, cer scuze: a retrage o insultă. V. refl. ĭes, plec, mă duc: a te retrage din școală, din societate, din funcțiune, în singurătate.

RETRAS adj., adv. 1. adj. izolat, singur, singuratic, solitar, (rar) însingurat, (înv.) retirat, (fig.) sihastru. (Un om ~; trăiește ~.) 2. adv. deoparte. 3. ascuns, dosit, v. dosnic.

RETRAS adj., adv. 1. adj. izolat, singur, singuratic, solitar, (rar) însingurat, (înv.) retirat, (fig.) sihastru. (Un om ~; trăiește ~.) 2. adv. deoparte, izolat, (înv.) osebi. (Stă ~.) 3. adj. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (În ungherul cel mai ~.)