24 de definiții pentru proclet poclet prăclit priclet procleat procliat proclit proglet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet.

PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet.

proclet, ~ă [At: CORESI, EV. 69 / V: (înv) poclet, priclet, ~cleat, ~cliat, proglet, (reg) prăclit, ~clit / A și: proclet / Pl: ~eți, ~e / E: slv проклетъ] 1 a (Bis; înv; d. oameni; în imprecații) Anatemizat. 2 a (Pex) Necredincios. 3 sm (Pop) Drac. 4-5 smf, a (Asr) (Om) ticălos, rău. 6-7 smf, a (Om) ipocrit, fățarnic. 8 a (D. manifestările oamenilor) Care vădește ticăloșie, răutate. 9 a (D. manifestările oamenilor) Care vădește ipocrizie, fățărnicie. 10 a (Trs) Cumplit. 11 a (Trs) Grozav. 12 smf (Reg) Om înfocat.

PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Obișnuit în imprecații; mai ales substantivat) Blestemat, afurisit, ticălos, mișel, infam. A împrumutat procletul bani pentru nunta unei fiice și nici nuntă n-a făcut. SADOVEANU, N. F. 185. Nu-l cunoscu că este zmeu, cînd îl văzu, atît de bine știu procletul a se schimba. ISPIRESCU, L. 124. Acum, în clipă, să se aleagă unul dintre voi, care să meargă și să afurisească pe acest proclet și vrăjmaș cumplit. CREANGĂ, P. 57. 2. Grozav, strașnic, cumplit. Parcă niciodată nu-l nemerise atîta de proclet pe boierul Miron, încît a fost bucuros cînd l-a dat afară. REBREANU, R. I 98. După atîta zoală-l cuprinse un somn așa de proclet, de adormi ca mort. RETEGANUL, P. III 28. ◊ (Adverbial) Auzindu-l, Ion răcni și mai proclet. REBREANU, I. 91.

PROCLÉT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) rel. Care a fost anatemizat de biserică; afurisit; excomunicat. 2) Care se ține numai de rele; cu purtări rele; afurisit. /<sl. prokletu

proclet a. blestemat: când auziră faptele cele proclete ale fraților ISP. [Vechiu-rom. proclet, anatematizat («afurisit și proclet») = rus. PROKLĬATIĬ]. ║ m. 1. scelerat: deci să piară orice proclet! AL.; 2. se zice în batjocură de țigani.

próclet, -ă s. (sîrb. próklet, vsl. proklentŭ, blestemat, d. klenti, a blestema; bg. proklét, rus. proklĕátyĭ). Vechĭ. Afurisit, blestemat, sacrileg, nelegĭuit. – Și tríclet și tréclet (sîrb. tri-klet, vsl. triklentŭ, de treĭ orĭ afurisit).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte

proclét adj. m. (sil. -clet), pl. procléți; f. sg. proclétă, pl. procléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROCLÉT adj. v. afurisit, anatemizat, blestemat, duplicitar, excomunicat, fals, fariseic, necredincios, păgân.

PROCLÉT adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

PROCLÉT s., adj. v. fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

proclet adj. v. AFURISIT. ANATEMIZAT. BLESTEMAT. DUPLICITAR. EXCOMUNICAT. FALS. FARISEIC. NECREDINCIOS. PĂGÎN.

proclet adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.

proclet s., adj. v. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN.

PROCLÉTUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

procletul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

proclét (proclétă), adj. – Blestemat, afurisit. Sl. proklętŭ, din klęti „a blama, a detesta” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Byhan 314; Bărbulescu, Arhiva, XLII, 204). – Der. procleți vb. (a afurisi); triclet (var. treclet), adj. (afurisit), din sl. triklętŭ „de trei ori afurisit”; procleț(en)ie, s. f. (înv., blestem).

Intrare: proclet
proclet adjectiv
  • silabație: -clet
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proclet
  • procletul
  • procletu‑
  • procle
  • procleta
plural
  • procleți
  • procleții
  • proclete
  • procletele
genitiv-dativ singular
  • proclet
  • procletului
  • proclete
  • procletei
plural
  • procleți
  • procleților
  • proclete
  • procletelor
vocativ singular
plural
poclet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăclit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priclet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
procleat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
procliat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proclit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proglet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)