11 definiții pentru nelegiuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.

nelegiuit, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + legiuit] 1-2 smf, a (Persoană) care comite nelegiuiri Si: infam, ticălos. 3 a (D. acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care constituie o nelegiuire Si: infam, ticălos, (îvr) păgânos. 4-5 smf, a (Îrg) (Om) ateu. 6 smf (Reg) Copil care a murit nebotezat. 7-8 smf (Pop; d. soți) Care trăiește în concubinaj.

NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Ne- + legiuit.

NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. Infam, criminal. Gîndea că tocmai în nopți ca astea își ticluiește Filică acțiunile lui nelegiuite. MIHALE, O. 504. Dar să nu-i lăsăm, arhon șatrar, ca să-și împlinească planul cel nelegiuit. ALECSANDRI, T. I 70. ◊ (Substantivat) E un nelegiuit. Îi murise nevasta și a doua zi după înmormîntarea ei a dat un bal. PAS, Z. IV 10. Nelegiuitul îmi smulge fericirea. ALEXANDRESCU, P. 25.

NELEGIUÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care comite nelegiuiri. /ne- + legiuit

nelegiuit a. 1. lipsit de lege sau de respect pentru cele sfinte; 2. care ofensează morala și tot ce-i demn de respect.

nelegĭuít, -ă adj. (d. legĭuit). Impiŭ. Ilegitim. Criminal. Subst. Criminal: un nelegĭuit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíți; f. sg. nelegiuítă, pl. nelegiuíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NELEGIUÍT adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. v. criminal.

NELEGIUIT adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 3. adj. criminal, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

Intrare: nelegiuit
nelegiuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nelegiuit
  • nelegiuitul
  • nelegiuitu‑
  • nelegiui
  • nelegiuita
plural
  • nelegiuiți
  • nelegiuiții
  • nelegiuite
  • nelegiuitele
genitiv-dativ singular
  • nelegiuit
  • nelegiuitului
  • nelegiuite
  • nelegiuitei
plural
  • nelegiuiți
  • nelegiuiților
  • nelegiuite
  • nelegiuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nelegiuit

  • 1. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: criminal (adj.) infam ticălos, -oasă 4 exemple
    exemple
    • Gîndea că tocmai în nopți ca astea își ticluiește Filică acțiunile lui nelegiuite. MIHALE, O. 504.
      surse: DLRLC
    • Dar să nu-i lăsăm, arhon șatrar, ca să-și împlinească planul cel nelegiuit. ALECSANDRI, T. I 70.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat E un nelegiuit. Îi murise nevasta și a doua zi după înmormîntarea ei a dat un bal. PAS, Z. IV 10.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Nelegiuitul îmi smulge fericirea. ALEXANDRESCU, P. 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + legiuit.
    surse: DEX '09