13 definiții pentru nedemn

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEDEMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).

nedemn, ~ă [At: I. IONESCU. P. 156 / Pl: ~i, ~e / E: ne- + demn] 1 a (Înv) Care nu este în stare să... 2 a Care nu este demn, nu merită. 3 a Care nu este la înălțimea așteptărilor. 4-5 smf, a (Jur; spc) (Persoană) care nu îndeplinește condițiile legale de a prelua o succesiune. 6 a Care este lipsit de demnitate. 7-8 av, a (Într-un mod) care denotă lipsă de demnitate.

NEDEMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Ne- + demn (după fr. indigne).

NEDEMN, -Ă adj. 1. Care nu este demn, nevrednic. 2. De neiertat. [< ne- + demn].

NEDEMN, -Ă adj. 1. care nu este demn; nevrednic. 2. dezonorant. (după fr. indigne)

nedemn a. 1. nevrednic, care nu e demn, care nu merită: nedemn de iertare; 2. care dezonorează, care merită blam sau dispreț: purtare nedemnă.

* nedémn, -ă adj. Care nu e demn, care nu merită, nevrednic: leneșu e nedemn de milă. Dezonorant, demn de blam saŭ dispreț: purtare nedemnă. Adv. S’a purtat nedemn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nedemn adj. m., pl. nedemni; f. nedemnă, pl. nedemne

nedemn adj. m., pl. nedemni; f. nedemnă, pl. nedemne

nedemn adj. m., pl. nedemni; f. sg. nedemnă pl. nedemne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEDEMN adj., s. 1. adj. nevrednic, (înv.) netrebnic. (Ești ~ de această demnitate.) 2. adj., s. v. ticălos. 3. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scârnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 4. adj. v. compromițător.

NEDEMN adj., s. 1. adj. nevrednic, (înv.) netrebnic. (Ești ~ de această demnitate.) 2. adj., s. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) palăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 3. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 4. adj. compromițător, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, rușinos, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (Atitudine ~.)

Intrare: nedemn
nedemn adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nedemn
  • nedemnul
  • nedemnu‑
  • nedemnă
  • nedemna
plural
  • nedemni
  • nedemnii
  • nedemne
  • nedemnele
genitiv-dativ singular
  • nedemn
  • nedemnului
  • nedemne
  • nedemnei
plural
  • nedemni
  • nedemnilor
  • nedemne
  • nedemnelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nedemn, nedemnăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.