17 definiții pentru infam
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INFAM, -Ă, infami, -e, adj. (Adesea substantivat) Care merită disprețul societății, care trebuie înfierat; ticălos, josnic, mârșav. ♦ Fig. Oribil, groaznic. – Din fr. infâme, lat. infamis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
infam, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 48 / Pl: ~i, ~e / E: fr infâme, it infame, lat infamis] 1-2 smf, a (Om) josnic. 3 a Rușinos. 4 a (Fig; d. vreme) Urât. 5-6 smf, a (Om) care merită oprobriul public. 7-8 smf, a Ticălos. 9 a (Fig) Oribil. 10 a (Fig) Groaznic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFAM, -Ă, infami, -e, adj. (Adesea substantivat) Care merită disprețul societății, care trebuie înfierat; ticălos, josnic. mârșav. ♦ Fig. Oribil, groaznic. – Din fr. infame, lat. infamis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INFAM, -Ă, infami, -e, adj. 1. Josnic, nedemn. Taci... taci... cu prostiile tale infame. CAMIL PETRESCU, T. II 151. Puneți ordin lucrurilor voastre, spre a nu se vătăma sacra libertate de către dușmanii patriei prin intrigile lor cele infame. BOLINTINEANU, O. 248. ♦ (Substantivat) Om care se comportă în chip nedemn; canalie. Spre răsplata tuturor acestor jertfe, o azvîrliți cu dispreț, zicînd: atita e tot! cruzi, nesimțitori, infami, nelegiuiți. NEGRUZZI, S. I 48. 2. Fig. Oribil, de nesuferit. După o vreme infamă, trei nopți și trei zile de furtună și întuneric, de azi dimineață norii se risipesc. CARAGIALE, O. VII 19.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFAM, -Ă adj., s.m. și f. Josnic, nemernic, nedemn. ♦ (Fig.) Oribil, groaznic. [< fr. infâme, it. infame, lat. infamis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFAM, -Ă adj., s. m. f. demn de dispreț, josnic, nemernic, nedemn. ◊ (fig.) oribil, groaznic. (< fr. infâme, lat. infamis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INFAM ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; josnic; nemernic; ticălos; mârșav; mizerabil; abject. 2) Care provoacă scârbă; respingător; dezgustător; repugnant; repulsiv. /<fr. infâme, it. infamis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infam a. 1. înfierat de legi sau de opiniunea publică; 2. care aduce rușine: faptă infamă. ║ m. persoană dezonorantă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*infám, -ă adj. (lat. infámis, d. in-, fără, și fama, faĭmă). Pătat de infamie, fără onoare: act infam. Înjositor, rușinos: trădare infamă. Murdar, necurat, prost, chinuitor: locuință infamă, sufla un vînt infam. Subst. Un infam, un nelegĭuit. Adv. În mod infam: acest orator vorbește infam, ploŭă infam.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
infam adj. m., pl. infami; f. infamă, pl. infame
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
infam adj. m., pl. infami; f. infamă, pl. infame
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
infam adj. m., pl. infami; f. sg. infamă, pl. infame
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INFAM adv. v. mișelește, netrebnic, ticăloșește.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INFAM adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INFAM adj., s. 1. adj., s. abject, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infam adv. v. MIȘELEȘTE. NETREBNIC. TICĂLOȘEȘTE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Infam ≠ sublim
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
infam, infamăadjectiv
- 1. Care merită disprețul societății, care trebuie înfierat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Taci... taci... cu prostiile tale infame. CAMIL PETRESCU, T. II 151. DLRLC
- Puneți ordin lucrurilor voastre, spre a nu se vătăma sacra libertate de către dușmanii patriei prin intrigile lor cele infame. BOLINTINEANU, O. 248. DLRLC
- Spre răsplata tuturor acestor jertfe, o azvîrliți cu dispreț, zicînd: atîta e tot! cruzi, nesimțitori, infami, nelegiuiți. NEGRUZZI, S. I 48. DLRLC
-
etimologie:
- infâme DEX '09 DN
- infamis DEX '09 DEX '98 DN