21 de definiții pentru mincinos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mincinos, ~oa [At: COD. VOR. 166/30 / V: (îrg) ~ciun~ (înv) men~, menciunos, (rar) ~nțin~ / Pl: ~oși, ~oase / E: minciună + -os] 1-2 smf, a (Persoană) care spune minciuni (1). 3 a (Reg) Lingușitor. 4 a Care exprimă minciuni (1) Si: fals, neadevărat, neîntemeiat, (înv) mințit2 (1). 5-6 smf, a (Înv) (Persoană) care falsifică monede. 7 a (Înv; d. dovezi scrise, monede etc.) Falsificat. 8 a (Înv) Care a uzurpat un titlu. 9 a (Fig) Amăgitor. 10 a (Fig) Lipsit de valoare, de importanță. 11 sf (Înv; nob) Minciună (1). 12 sf (Mun) Soi de struguri, negri înainte de a se coace.

MINCINÓS, -OÁSĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înclinat să spună minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ține de cuvânt. 2. Fals, neadevărat, neîntemeiat. ♦ Fig. Amăgitor, înșelător; himeric. – Minciună + suf. -os.

MINCINÓS, -OÁSĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înclinat să spună minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ține de cuvânt. 2. Fals, neadevărat, neîntemeiat. ♦ Fig. Amăgitor, înșelător; himeric. – Minciună + suf. -os.

MINCINÓS, -OÁSĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. Care minte; înclinat să spună minciuni. (Substantivat) Mincinosul nu e crezut nici cînd spune adevărul.Expr. A tace sau a scoate (pe cineva) mincinos = a socoti (pe nedrept), a acuza (pe cineva) că este mincinos, că a mințit. ÎI făcuseră mincinos și el fugise din fața ocării. DUMITRIU, N. 32. ♦ Care nu se ține de cuvînt. Un datornic mincinos. 2. (Despre acte, fapte, atestări, jurăminte etc.) Fals, neadevărat, inexact, strîmb. Promisiunea mincinoasă era o inspirație a momentului. REBREANU, R. II 92. Lacrimile ce vărsa la genuchii mei mă spăriau; inima îmi spunea că sînt mincinoase. NEGRUZZI, S. I 52. – Variantă: (regional) minciunós, -oásă (NEGRUZZI, S. III 179) adj.

MINCINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival 1) Care spune minciuni; care induce în eroare; amăgitor. 2) Care vădește lipsă de sinceritate; artificial; prefăcut; fals; fățarnic; ipocrit; nesincer. /minciună + suf. ~os

mincinos a. 1. plin de minciuni: laude mincinoase; 2. cui îi place a minți: om mincinos. 3. fals: martur mincinos; 4. fig. amăgitor: o lume mincinoasă! ║ m. cel ce spune minciuni: e un mincinos.

mincinós și (vechĭ, rar azĭ) mincĭunós, -oásă adj. (d. mincĭună). Care minte, care spune minciunĭ: copil mincinos. Fals, înșelător, bazat pe mincĭunĭ: laude mincinoase, aparență mincinoasă. Subst. Acela e un mincinos.

mencinos, ~oa a, s vz mincinos

menciunos, ~oa a, s vz mincinos

minciunos, -oa smf, a vz mincinos

minținos, ~oa a vz mincinos

MINCIUNÓS, -OÁSĂ adj. v. mincinos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mincinós adj. m., pl. mincinóși; f. mincinoásă, pl. mincinoáse

mincinós adj. m., pl. mincinóși; f. sg. mincinoásă, pl. mincinoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINCINÓS adj. v. amăgitor, contrafăcut, fals, falsificat, înșelător, neautentic, plăsmuit.

MINCINÓS s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit. 3. adj. fals, inautentic, inventat, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strâmb. (Afirmații ~oase.)

MINCINOS s., adj. 1. s. fățarnic, ipocrit, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai ești, amice!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Comportare, atitudine ~.) 3. adj. fals, inautentic, inventat, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmații ~.)

mincinos adj. v. AMĂGITOR. CONTRAFĂCUT. FALS. FALSIFICAT. ÎNȘELĂTOR. NEAUTENTIC. PLĂSMUIT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mincinos, mincinoși s. m. v. marmeladă.

MINCINOS mâncător de rahat, pastilar, trombonist, vânzător de brașoave / gogoși.

Intrare: mincinos
mincinos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mincinos
  • mincinosul
  • mincinosu‑
  • mincinoa
  • mincinoasa
plural
  • mincinoși
  • mincinoșii
  • mincinoase
  • mincinoasele
genitiv-dativ singular
  • mincinos
  • mincinosului
  • mincinoase
  • mincinoasei
plural
  • mincinoși
  • mincinoșilor
  • mincinoase
  • mincinoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)