josnic, ~ă a [At: OLLĂNESCU, H. O. 109 / Pl: ~ici, ~ice / E: jos + -nic] 1 (D. un lucru sau un fapt) Prin care cineva se înjosește. 2 (D. oameni) Lipsit de demnitate. 3 (Pex) Abject.

JOSNIC, -Ă, josnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de demnitate, decăzut, ticălos, netrebnic, abject. Spuse vorba josnică dinadins ca să-i mînjească, să-i înjosească pe toți. DUMITRIU, V. L. 45. Iți închipui că ai o armă împotriva mea și-o întrebuințezi într-un mod laș, josnic. BARANGA, I. 189. Ce termeni goi de cuget! ce josnice simțiri. MACEDONSKI, O. I 169.

JOSNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre fapte, acțiuni) Care înjosește; demn de dispreț; umilitor; înjositor. 2) (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; ticălos; nemernic; infam; mârșav; mizerabil; abject. /jos + suf. ~nic

josnic a. 1. nedemn, ignobil; 2. comun, trivial. [V. jos].

jósnic, -ă adj. (d. jos). Ordinar, meschin: purtare josnică. Adv. În mod josnic: a te purta josnic.

josnic adj. m., pl. josnici; f. josnică, pl. josnice

josnic adj. m., pl. josnici; f. josnică, pl. josnice

josnic adj. m., pl. josnici; f. sg. josnică, pl. josnice

josnic

JOSNIC adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.

josnic, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. abject, infam, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, păcătos, periculos, scelerat, ticălos, ultim, <înv. și pop.> eretic, nebun, parșiv, becisnic, rău, <pop.; deprec.> tigoare, japiță, <înv. și reg.> ticăit², bedaș, cotăzit, hârlav, pălăvatic, pohoț, pângar, proclet, <înv.>: fărădelege, fărălegiuitor, nimerit, nimicit, ocărât, răutățit, vil, infect, lamentabil, murdar, negru, sordid, <fig.; livr.> reptilian, <fig.; pop. și fam.; deprec.> lighioană, șobolan, vierme. Prin fapta sa s-a dovedit a fi un om josnic. 2 adj. (despre fapte, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) abject, infam, mârșav, mișel, mișelesc, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, turpid, <livr.> ignobil, sacrileg, <înv. și pop.> scârnav, <pop. și fam.> parșiv, <reg.> chiolhănos, cotăzit, hârlav, <înv.> blestemățesc, fărădelege, ocărât, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaș, verigășos, <fig.> infect, murdar, sordid, <fig.; rar> lamentabil,<fig.; pop. și fam.> spurcat². A recurs la cele mai josnice manipulări.

JOSNIC adj., s. 1. adj., s. abject, infam, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (liyr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (O faptă ~.)

Josnic ≠ cinstit, nobil, onest, măreț

josnic, josnice adj. f. (glum. – d. femei) care practică numai sexul vaginal.