oft sn [At: LB / Pl: ~uri / E: ns cf aht] (Îrg) 1 Oftat. 2 (Pex) Amărăciune. 3 (Pex) Regret.

OFT (pl. -turi) sn. Oftat, suspin [ofta].

OFT, ofturi, s. n. (Regional) Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, mîhnire, regret, suferință, deznădejde. Iorgu șede și oftează. Ce folos de oftul lui Dacă nu-i și puica lui. ȘEZ. III 22. În luna lui mai în opt, Ne-am pornit cu mare oft. SEVASTOS, C. 281.

OFT ~uri n. reg. 1) v. A OFTA. 2) Suferință fizică sau morală intensă; durere; chin. /Onomat.

oft n. Buc. durere, suferință: câte ofturi le-am avut, cu alean le-am petrecut POP. [V. ofta].

oft n., pl. urĭ (d. of saŭ oftez. V. aht). Mold. Trans. Fam. Aht, întristare.

oft (înv., reg.) s. n., pl. ofturi

oft (înv., reg.) s. n., pl. ofturi

oft s. n., pl. ofturi

JESTERS DO OFT PROVE PROPHETS (engl.) măscăricii se dovedesc adeseori profeți – Shakespeare, „Regele Lear”, act V, scena 3.

OFT s. v. oftare, oftat, suspin, suspinare, suspinat.

oft s. v. OFTARE. OFTAT. SUSPIN. SUSPINARE. SUSPINAT.

OFT s. n. (Învechit și regional) Oftat, suspin; p. ext. amărăciune, durere, suferință, deznădejde; regret. cf. lb. Vor avea să răspice toate doririțile și ofturile. sbieba, f. s. 137, cf. tdbg. Cîte ofturi le-am avut, cu alean le-am petrecut. pop., ap. șăineanu, d. u. În luna lui mai în opt Ne-au pornit cu mare oft. sevastos, c. 281. Iorgu șede și oftează. Ce folos de oftul lui, ...Dacă nu-i și puica lui. șez. iii, 22, cf. Mat. folk. 1210. Foai verdi trii agudi, Grădini cu flori batuti, Inimi cu ofturi mulți. vasiliu, c. 147. Tinereți ce-am avut... Cu alean le-am petrecut, Cu alean, cu ofturi grele. i. cr. vi, 312. – pl.: ofturi. – Format după aht.