9 definiții pentru oftare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OFTARE, oftări, s. f. Faptul de a ofta; oftat, suspin. – V. ofta.
OFTARE, oftări, s. f. Faptul de a ofta; oftat, suspin. – V. ofta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
oftare sf [At: HELIADE, O. I, 71 / V: (înv) oht~ / Pl: ~tări / E: ofta] 1 Oftat1 (1). 2 (Fig) Necaz. 3 (Fig) Suferință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFTARE, oftări, s. f. Acțiunea de a ofta; oftat, suspin. În tăcere, străbătu deodată oftarea șuierătoare a rănitului. SADOVEANU, O. I 52. Tăcu lăsînd să scape din sînul ei o oftare, o oftare de acele ce sfîșie inimi. NEGRUZZI, S. I 18. Să-mi cat oftările Pe toate cărările. TEODORESCU, P. P. 273. Fig. O tăcere adîncă, fără o chemare de pasere, fără o oftare de vînt. SADOVEANU, O. V 592. Și toamna și vîntul ținîndu-și oftarea, Pe buzele moartei își pun sărutarea. NECULUȚĂ, Ț. D. 80.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ohtare sf vz oftare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oftare s. f., g.-d. art. oftării; pl. oftări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oftare s. f., g.-d. art. oftării; pl. oftări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oftare s. f., g.-d. art. oftării; pl. oftări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OFTARE s. v. oftat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OFTARE s. oftat, suspin, suspinare, suspinat, (pop.) aht, (înv. și reg.) oft, (înv.) oftătură. (O ~ de ușurare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
oftare, oftărisubstantiv feminin
-
- În tăcere, străbătu deodată oftarea șuierătoare a rănitului. SADOVEANU, O. I 52. DLRLC
- Tăcu lăsînd să scape din sînul ei o oftare, o oftare de acele ce sfîșie inimi. NEGRUZZI, S. I 18. DLRLC
- Să-mi cat oftările Pe toate cărările. TEODORESCU, P. P. 273. DLRLC
- O tăcere adîncă, fără o chemare de pasere, fără o oftare de vînt. SADOVEANU, O. V 592. DLRLC
- Și toamna și vîntul ținîndu-și oftarea, Pe buzele moartei își pun sărutarea. NECULUȚĂ, Ț. D. 80. DLRLC
-
etimologie:
- ofta DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.