2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Familiar) Zvăpăiat, nebunatic; neîntreg la minte, smintit, într-o ureche.

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Comp. tc. zoriu.

ZURLÍU ~ie (~ii) fam. 1) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zburdalnic; zbanghiu[1]. 2) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; smintit; țicnit; trăsnit. /cf. turc. zorlu modificată

  1. În original: zbenghiu. gall

zurlíŭ, -íe adj. (turc. zorlú, viguros, violent. V. zor). Dun. Fam. Răpezit, apucat, zăpăcit.

zuz, -ă adj. Munt. est. Mold. sud. Zăpăcit, zălud. – În nord dud. (Șez. 30, 168).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zurlíu (fam.) adj. m. f. zurlíe; pl. m. și f. zurlíi

zurlíu adj. m., f. zurlíe; pl. m. și f. zurlíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZURLÍU adj. 1. v. zburdalnic. 2. v. smintit.

ZURLIU adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~ !)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zurlíu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor.

ZUZ, -Ă, zuzi, -e, adj. Buimac, năuc, zăbăuc, zăpăcit. (din zuzui)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zuză adj. invar. v. zurliu.

zurliu, -ie zurlii adj. nebun

Intrare: zurliu
zurliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zurliu
  • zurliul
  • zurliu‑
  • zurlie
  • zurlia
plural
  • zurlii
  • zurliii
  • zurlii
  • zurliile
genitiv-dativ singular
  • zurliu
  • zurliului
  • zurlii
  • zurliei
plural
  • zurlii
  • zurliilor
  • zurlii
  • zurliilor
vocativ singular
plural
zuză
adjectiv invariabil (I9)
  • zu
Intrare: zuz
zuz adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zuz
  • zuzul
  • zuzu‑
  • zu
  • zuza
plural
  • zuzi
  • zuzii
  • zuze
  • zuzele
genitiv-dativ singular
  • zuz
  • zuzului
  • zuze
  • zuzei
plural
  • zuzi
  • zuzilor
  • zuze
  • zuzelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zurliu zuză

etimologie: