ZURLIU, -IE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.

zurliu, ~ie a [At: LESNEA, VERS. 56 / Pl: ~ii / E: ns cf zuraliu, ngr ζουρλός] (Fam; d. oameni) 1 Dezechilibrat mintal Si: nebun. 2-3 (Pex) Zvăpăiat (1-2). 4 Zănatic.

zuz, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 sf (Mol) Gălăgie (1). 2 sf (Mol) Atmosferă încordată produsă de un eveniment neplăcut. 3 sf (Îe) A fi în ~ă cu ... A se afla într-o stare încordată cu cineva dintr-o anumită cauză. 4 sf (Reg) Neînțelegere. 5 sf (Reg) Ceartă (1). 6 sf (Reg; îe) A trage o ~ă A-i fi frică. 7 sf (Reg; îae) A fi frământat de o grijă. 8 sfp (Ban; îe) A fi luat de ~e A fi fermecat, înnebunit de iele. 9 sf (Reg) Femeie nebună. 10 a (Mun; Mol) Zăpăcit (1). 11 sf (Reg) Femeie care se exprimă greu.

zurliu, -ie adj. (fam.; despre oameni) Care este zvăpăiat, nebunatic; smintit. E cam prost crescută și cam zurlie (PRED.). ◊ (subst.) Zurliul, nebunul, se apucase a umbla în tîrg după muieri (E. BAR.). • pl. -ii. /cf. tc. zorlu „violent”.

zuz, -ă s.f. adj. (reg.) 1 s.f. Gălăgie; atmosferă (încordată) determinată de producerea unui anumit eveniment (neplăcut). ◊ Expr. A fi în zuză cu... = a se afla într-o situație încordată din cauza... 2 s.f. Femeie nebună. 3 adj. Care este zăpăcit. • pl. zuzi, -e. /etimol. nec.

ZURLIU, -IE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.

ZURLIU, -IE, zurlii, adj. (Familiar) Zvăpăiat, nebunatic; neîntreg la minte, smintit, într-o ureche.

ZURLIU, -IE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Comp. tc. zoriu.

ZURLIU ~ie (~ii) fam. 1) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zburdalnic; zbanghiu^[1]. 2) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; smintit; țicnit; trăsnit. /cf. turc. zorlu modificată

2) dud adj. V. zuz.

zurlíŭ, -íe adj. (turc. zorlú, viguros, violent. V. zor). Dun. Fam. Răpezit, apucat, zăpăcit.

zuz, -ă adj. Munt. est. Mold. sud. Zăpăcit, zălud. – În nord dud. (Șez. 30, 168).

zurliu (fam.) adj. m., f. zurlie; pl. m. și f. zurlii

+zuz (reg., fam.) adj. m., pl. zuzi; f. zuză, pl. zuze

zurliu (fam.) adj. m. f. zurlie; pl. m. și f. zurlii

zurliu adj. m., f. zurlie; pl. m. și f. zurlii

zîz interj. – Imită bîzîitul. – Var. zzz. Creație expresivă, cf. bîz. – Der. zîzîi (var. zizăi), vb. (a bîzîi; a rosti pe z prelungit); zuzui, vb. (a bîzîi; a murmura); zuzuit, s. n. (bîzîit; murmur); zuz, adj. (prostit, zăpăcit).

zurliu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor.

ZUZ, -Ă, zuzi, -e, adj. Buimac, năuc, zăbăuc, zăpăcit. (din zuzui)

zuză adj. invar. v. zurliu.

zurliu, -ie zurlii adj. nebun

ZURLIU adj. 1. v. zburdalnic. 2. v. smintit.

ZURLIU adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~ !)