2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.

zurliu, ~ie a [At: LESNEA, VERS. 56 / Pl: ~ii / E: ns cf zuraliu, ngr ζουρλός] (Fam; d. oameni) 1 Dezechilibrat mintal Si: nebun. 2-3 (Pex) Zvăpăiat (1-2). 4 Zănatic.

zuz, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 sf (Mol) Gălăgie (1). 2 sf (Mol) Atmosferă încordată produsă de un eveniment neplăcut. 3 sf (Îe) A fi în ~ă cu ... A se afla într-o stare încordată cu cineva dintr-o anumită cauză. 4 sf (Reg) Neînțelegere. 5 sf (Reg) Ceartă (1). 6 sf (Reg; îe) A trage o ~ă A-i fi frică. 7 sf (Reg; îae) A fi frământat de o grijă. 8 sfp (Ban; îe) A fi luat de ~e A fi fermecat, înnebunit de iele. 9 sf (Reg) Femeie nebună. 10 a (Mun; Mol) Zăpăcit (1). 11 sf (Reg) Femeie care se exprimă greu.

zurliu, -ie adj. (fam.; despre oameni) Care este zvăpăiat, nebunatic; smintit. E cam prost crescută și cam zurlie (PRED.). ◊ (subst.) Zurliul, nebunul, se apucase a umbla în tîrg după muieri (E. BAR.). • pl. -ii. /cf. tc. zorlu „violent”.

zuz, -ă s.f. adj. (reg.) 1 s.f. Gălăgie; atmosferă (încordată) determinată de producerea unui anumit eveniment (neplăcut). ◊ Expr. A fi în zuză cu... = a se afla într-o situație încordată din cauza... 2 s.f. Femeie nebună. 3 adj. Care este zăpăcit. • pl. zuzi, -e. /etimol. nec.

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Familiar) Zvăpăiat, nebunatic; neîntreg la minte, smintit, într-o ureche.

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Comp. tc. zoriu.

ZURLÍU ~ie (~ii) fam. 1) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zburdalnic; zbanghiu[1]. 2) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; smintit; țicnit; trăsnit. /cf. turc. zorlu modificată

  1. În original: zbenghiu. gall

zurlíŭ, -íe adj. (turc. zorlú, viguros, violent. V. zor). Dun. Fam. Răpezit, apucat, zăpăcit.

zuz, -ă adj. Munt. est. Mold. sud. Zăpăcit, zălud. – În nord dud. (Șez. 30, 168).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+zuz (reg., fam.) adj. m., pl. zuzi; f. zu, pl. zuze

zurliu (fam.) adj. m. f. zurlie; pl. m. și f. zurlii

zurlíu adj. m., f. zurlíe; pl. m. și f. zurlíi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZURLÍU adj. 1. v. zburdalnic. 2. v. smintit.

ZURLIU adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~ !)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zîz interj. – Imită bîzîitul. – Var. zzz. Creație expresivă, cf. bîz.Der. zîzîi (var. zizăi), vb. (a bîzîi; a rosti pe z prelungit); zuzui, vb. (a bîzîi; a murmura); zuzuit, s. n. (bîzîit; murmur); zuz, adj. (prostit, zăpăcit).

zurlíu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor.

ZUZ, -Ă, zuzi, -e, adj. Buimac, năuc, zăbăuc, zăpăcit. (din zuzui)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: zurliu
zurliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zurliu
  • zurliul
  • zurliu‑
  • zurlie
  • zurlia
plural
  • zurlii
  • zurliii
  • zurlii
  • zurliile
genitiv-dativ singular
  • zurliu
  • zurliului
  • zurlii
  • zurliei
plural
  • zurlii
  • zurliilor
  • zurlii
  • zurliilor
vocativ singular
plural
zuză
adjectiv invariabil (I9)
  • zu
Intrare: zuz
zuz adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zuz
  • zuzul
  • zuzu‑
  • zu
  • zuza
plural
  • zuzi
  • zuzii
  • zuze
  • zuzele
genitiv-dativ singular
  • zuz
  • zuzului
  • zuze
  • zuzei
plural
  • zuzi
  • zuzilor
  • zuze
  • zuzelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zurliu, zurlieadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.