ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. bango „răsucit, strâmbat, schilodit”.

zbanghiu, ~ie smf, a [At: DUNĂREANU, CH. 49 / V: (reg) spanchiu, șpanchi, șpanchiu / S și: sb~ / Pl: ~ii / E: ns cf rrm bango „răsucit, strâmbat”] (Mun; Mol) 1-2 (D. ochi, privire; pex; d. oameni) Sașiu (1-2). 3-4 (D. oameni) Zvăpăiat (1-2).

ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. bango „răsucit, strâmbat, schilodit”.

ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Despre ochi; p. ext. despre persoane) Sașiu. Nasul îi cade peste buze, ca un cioc de pasăre. Ochii vicleni, cam zbanghii. STANCU, D. 75. Bietele fete se uitau... toate cruciș. Mahalaua întreagă le zicea: fetele zbanghii sau fetele sașii. La TDRG. Om cu nevasta zbanghie. I. CR. V 156. – Variante: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe (DUNĂREANU, CH. 49, ALECSANDRI, T. I 338) adj.

ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Comp. țig. bango „răsucit, strâmbat, schilodit”.

ZBANGHÍU ~ie (~ii) 1) (despre ochi sau despre privire) Care este orientat cruciș; încrucișat; sașiu; ceacâr; poncis. 2) (despre persoane) Care se uită cruciș; sașiu; ceacâr; încrucișat. 3) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zvăpăiat; zburdalnic. /cf. țig. bango

zbanghíŭ, -íe adj. (cp. cu șpanchĭ și cu litv. spangys, ung. bandza, șpanchĭ). Munt. Șpanchĭ, șașiŭ, încrucișat, care are ochiĭ în doŭă direcțiunĭ. V. strabizm.

spanchiu, ~ie a vz zbanghiu

șpanchi, ~nche a vz zbanghiu

SPANCHÍU, -ÍE adj. v. zbanghiu.

sbanghiu a. 1. Mold. flușturatic, sprinten: sbanghiile de fete; 2. Munt. șașiu: fetele sbanghii sau bazaoache. [Și sbanchiu: origină necunoscută].

spanchiu a. Mold. V. sbanghiu: tu, spanchie, cum de te hlizești cu țiganii AL.

șpánchĭ, -che adj., pl. tot așa (V. zbanghiŭ). Mold. Cu ochiĭ în doŭă direcțiunĭ. V. strabizm.

zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi

zbanghíu adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi

ZBANGHÍU adj. v. chiorâș, cruciș, drăcos, încrucișat, neastâmpărat, nebun, nebunatic, pieziș, sașiu, sprințar, strabic, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic.

zbanghiu adj. v. CHIORÎȘ. CRUCIȘ. DRĂCOS. ÎNCRUCIȘAT. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. PIEZIȘ. SAȘIU. SPRINȚAR. STRABIC. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNȚUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.

ȘPANCHÍU adj. v. pieziș, strabic.

ȘPANCHÍU adj., adv. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, sașiu.

ȘPANCHÍU adv. v. chiondorâș, strâmb.

șpanchiu adj. v. PIEZIȘ. STRABIC.

șpanchiu adj., adv. v. CHIORÎȘ, CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. SAȘIU.

șpanchiu adv. v. CHIONDORÎȘ. STRÎMB.

sbanghíu (sbanghíe), adj. – (Arg.) Sașiu. – Var. zbanghiu, spanchiu. Țig. bango „sucit” (Graur 195; Juilland 179), bangi, cf. bunghi. Der. de la sbeg (Loewe 71) este improbabilă, ca și legătura directă cu lituan. spangius „sașiu” (Cihac, II, 355). – Der. spanchie, s. f. (sperietoare).

zbanghiu, -ie, zbanghii s. m., s. f., adj. 1. (persoană) strabică / care suferă de strabism 2. (individ) nebun, smintit